Ben Macintyre

În clipa în care germanii invadează insula britanică Jersey, în pușcăria de aici se află un om căutat de autorități pentru nenumăratele spargeri și escrocherii savârșite. Prietenii, iubitele și oamenii legii îl cunosc sub numele de Eddie Chapman.După ce ajunge în mâinile nemților, se oferă să colaboreze cu serviciul secret al acestora, Abwehr. Încredințându-i-se o misiune, este parașutat în Anglia, unde se pune în slujba spionajului britanic. „Agentul Zigzag”, cum i-au zis cei din MI5 datorită traseului sinuos urmat de el de-a lungul timpului, va deveni unul dintre straluciții agenți dubli ai englezilor care au activat în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.Bazându-se pe jurnale intime, scrisori, articole de presă, mărturii, amintiri ale contemporanilor și, nu în ultimul rând, pe documente oficiale, Ben Macintyre spune, cu eleganță, umor fin și chiar duioșie, palpitanta poveste a acestui escroc afemeiat devenit erou...

Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost, in aceeasi masura, un razboi al spionajului si unul militar. Ca atare Ziua „Z“, de pe 6 iunie 1944, inceputul sfarsitului conflagratiei mondiale, nu a fost doar o victorie a soldatilor care si-au riscat si chiar si-au dat viata atunci, ci si una a spionilor, care au convins armata germana ca debarcarea va fi la Calais sau in Norvegia. Cei cinci spioni germani care lucrau, de fapt, pentru britanici, si care au facut posibila debarcarea din Normandia sunt, cu siguranta, cel mai straniu grup strans vreodata de o institutie militara, parand, mai degraba, scosi din paginile unui roman de spionaj decat din realitate. Ben Macintyre ne poarta cu maiestrie printre itele intrigilor tesute de aceasta retea de agenti dubli, extrem de excentrici, care au reusit sa faca intreaga masinarie de razboi nazista, cu Hitler in frunte, sa se pregateasca sa respinga doua invazii inchipuite si sa o ignore pe cea reala. Autorul reuseste si sa arate cum aceasta plasa de minciuni aproape ca s-a destramat in cel mai periculos moment posibil, riscand sa dea in vileag imensul subterfugiu si sa asmuta intreaga armata nazista asupra celor 160 000 de soldati aliati care se pregateau sa debarce in Normandia...

Colonelul KGB Oleg Antonovici Gordievski se află la apogeul carierei sale. Produs eminent al serviciilor ruse de informații, urcase cu sârguința în rang, activând în Scandinavia, la Moscova și în Marea Britanie aproape fără nicio eroare în carieră. La 46 de ani fusese promovat că șef al rezidenței KGB de la Londra – un post dorit de mulți – și era invitat să se întoarcă în țară pentru a fi „uns“ ofi cial în funcție. Ajuns la Moscova, pășea încrezător prin mulțimea de oameni din aeroport. Adânc, în sinea lui, fierbea însă spaima. Pentru că Oleg Gordievski, veteran KGB și slujitor credincios al serviciilor secrete sovietice, era spion britanic...

S-au scris foarte multe despre Kim Philby, inclusiv opera nepreţuită şi inovatoare a unor scriitori precum Patrick Seale, Phillip Knightley, Tom Bower, Anthony Cave Brown şi Genrikg Borovik. Însă Philby rămâne pentru mulţi cititori ceva opac, la fel ca Războiul Rece, la care se face deseori aluzie, dar care este foarte puţin înţeles. Aceasta nu este o nouă biografie a lui Kim Philby. E, mai degrabă, o încercare de a descrie un anumit tip de prietenie care a jucat un rol important în istorie, prezentat sub formă de naraţiune. Este vorba mai puţin despre politică, ideologii şi responsabilitate şi mai mult despre personalitate, caracter şi o relaţie tipic britanică ce nu a mai fost explorată până acum. Dat fiind că dosarele MI6, CIA şi KGB rămân secrete, multe materiale-sursă sunt secundare: dovada existenţei terţilor, deseori exprimată în retrospectivă. Spionii au un talent deosebit de a-şi aminti trecutul în mod eronat, iar protagoniştii din această poveste sunt toţi vinovaţi, într-o anumită măsură, de distorsionarea propriilor poveşti. Multe dintre „datele“ din cazul lui Philby fac încă subiectul unor dispute aprinse, iar teoriile, conspirative, şi nu numai, abundă. Cartea nu se vrea a fi un ultim cuvânt despre Kim Philby. De fapt, încearcă să spună povestea în alt fel, prin prisma prieteniei personale şi poate chiar să ajungă la o nouă înţelegere a celui mai remarcabil spion al timpurilor moderne...

Agent Sonia - Iubita, mama, soldat si spioana. Cunoscutul autor britanic Ben Macintyre este, incepand cu 2021, publicat in Romania la Editura Publisol. Prima sa carte la editura noastra - dintr-o serie de 3 - spune povestea extraordinara a singurei femei colonel din Armata Rosie - Ursula Kuczynski, spion de elita - dupa numele ei de cod "Agent Sonia". Ducand o viata aparent normala in Marea Britanie, a reusit sa sustraga de sub ochii serviciilor secrete britanice acordul privind fabricarea bombei atomice, care a ajuns pe biroul lui Stalin in cateva zile de la semnarea sa. Din prefata scrisa de istoricul Florian Banu aflam: în 19 august 1943, Winston Churchill, premier al Marii Britanii, şi preşedintele S.U.A., F.D. Roosevelt, semnau un document de o importanţă capitală: The Quebec Agreement. Era vorba despre un acord ultrasecret referitor la colaborarea dintre cele două mari puteri în vederea construirii celei mai înspăimântătoare arme pe care o concepuse vreodată omul: bomba atomică. Acordul de la Quebec era un document extrem de sensibil, întrucât părţile semnatare se angajau că vor colabora pentru a construi o bombă atomică pe care nu o vor folosi niciodată una împotriva celeilalte şi nici împotriva vreunei alte ţări, fără un acord reciproc. De asemenea, se menţiona că nici unul dintre semnatari nu va dezvălui vreodată vreo informaţie despre document unei a treia părţi, fără acordul ambelor părţi semnatare. Uniunea Sovietică, aliatul Marii Britanii şi al S.U.A. în efortul de război împotriva celui de-al Treilea Reich, nu trebuia să afle nimic despre proiectul bombei atomice şi despre colaborarea anglo-americană! Prin urmare, numărul înalţilor demnitari care aveau cunoştinţă despre acordul amintit a fost limitat drastic, atât la Washington, cât şi la Londra. În pofida măsurilor excepţionale de protecţie a unui acord top secret, peste doar 16 zile de la semnarea acestuia, în ziua de sâmbătă, 4 septembrie 1943, în mapa specială a lui Stalin era inclus un raport al G.R.U. (serviciul militar de informaţii al Uniunii Sovietice), care cuprindea toate aspectele esenţiale ale Acordului de la Quebec, precum şi noi detalii despre progresele înregistrate de proiectul bombei nucleare. Conducerea militară şi politică a U.R.S.S. afla pentru prima dată că Statele Unite şi Marea Britanie încheiaseră o alianţă militară nucleară pe care o ascundeau aliatului lor! În aceste condiţii, să ne mai mirăm că la prima întâlnire a „celor Trei Mari”, cum a fost numită conferinţa de la Teheran din 28 noiembrie – 1 decembrie 1943, Iosif Visarionovici Stalin le-a părut omologilor american şi britanic ca „având o dispoziţie ursuză, bănuitoare”? Cunoaşterea acestui detaliu ne permite, oare, o mai bună înţelegere a contextului care a dus la instaurarea Războiului Rece? Dar cum aflaseră sovieticii atât de repede conţinutul unui acord ultra-secret? Cine se afla în spatele acestui extraordinar succes al G.R.U.? Probabil că stupefacţia lui Churchill şi a lui Roosevelt ar fi fost maximă dacă ar fi ştiut că preţioasele informaţii fuseseră obţinute şi transmise la Moscova de o femeie de 36 de ani, „politicoasă, modestă și discretă”, mamă a doi copii şi însărcinată cu al treilea, locatara unei modeste căsuţe de pe George Street nr. 50, cartierul Summertown, Oxford. Numele său era Ursula Maria Beurton, născută Kuczynski, în Schöneberg, Germania, singura femeie cu grad de colonel din G.R.U., purtătoare a numelui de cod „Sonia”...

În vara anului 1941, când războiul dus în deșertul din nordul Africii era în plină desfășurare, David Stirling, un tânăr ofi ter britanic excentric și plictisit de previzibilitatea luptelor la care trebuia să ia parte, a avut o viziune: inamicul trebuie atacat de acolo de unde se așteaptă cel mai puțîn – din spatele propriilor linii. Abordarea să contrazicea toate regulile scrise și nescrise ale războiului și mulți ofi teri de rang înalt din armata britanică și-au manifestat fățiș opoziția față de această idee. Primește, în schimb, sprijinul lui Winston Churchill, care înțelege importantă unei forțe de șoc mici, dar efi ciente, care să acționeze nevăzută în teritoriul inamic. De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, SAS a fost implicată în numeroase misiuni de sabotare a mașinăriei de război naziste, contribuind din plin la înfrângerea Germaniei lui Hitler...