Beth Morrey

• De la autoarea bestsellerului Dragostea lui Missy.Nu poti sa-ti schimbi trecutul, dar tu decizi care ti-e viitorul. Candva, Delphine Jones a avut visuri marete. Inteligenta, frumoasa si ambitioasa, spera sa urmeze scoli prestigioase, sa calatoreasca prin lume si sa-si lase amprenta asupra domeniului in care avea sa evolueze. Dar undeva pe drum, tanara Delphine a esuat... Acum ea e o mama care isi creste singura fiica, muncind intr-o cafenea ca sa-si castige traiul si scotocind prin casa dupa monede ratacite, cu care sa poata razbate de la o zi la alta. Nu-si doreste decat un camin indestulat si sigur pentru ea si pentru fiica ei, Em, dar, oricat s-ar stradui, nu reuseste sa-si atinga scopul. Insa exista un lucru la care Delphine n-a renuntat niciodata: speranta. Atunci cand o scurta pauza de la corvezile zilnice o forteaza sa-si largeasca perspectiva, ea incepe sa-si aminteasca cine e cu adevarat si care ii sunt talentele multumita carora i s-a prezis candva o afirmare spectaculoasa. Orizontul ei se largeste, oferindu-i noi oportunitati, aventuri - dragoste, chiar -, cu conditia sa-si lase trecutul in urma o data pentru totdeauna. Oare speranta poate sa se transforme in ceva mai mult pentru Delphine si Em?  Minunat! Un omagiu inaltator la adresa mamelor, fiicelor si prieteniei intre femei, care m-a facut sa am o perspectiva mai optimista asupra lumii. Mi-a placut enorm aceasta carte, e o adevarata bucurie s-o citesti. - Clare Pooley..

Deși viața ei de soție și mamă nu i se părea perfectă, Missy Carmichael, o bibliotecară pensionară în vârstă de 79 de ani, era obișnuită cu agitația zilnică. După moartea soțului, s-a certat cu fiica ei, iar fiul și nora s-au mutat în Australia, luându-l cu ei și pe singurul nepot al lui Missy. Așa că eroina noastră își petrece zilele bând sherry, evitând contactul cu oamenii și negăsindu-și locul într-o casă prea mare și prea goală. Ultimul lucru la care se așteaptă este ca doi străini și un câine cu inițiativă pe nume Bob să îi pătrundă pe sub piele și să îi arate de câtă dragoste mai este capabilă. Cât ai zice pește, Missy ajunge în mijlocul unei comunități eclectice care pur și simplu nu acceptă să-i fie refuzat ajutorul și își recapătă dorința de a trăi.Dragostea lui Missy ne învață că nu e niciodată prea târziu să-ți ierți propriile greșeli și, la fel de important, că nu e niciodată prea târziu să iubești...