Am afirmat in prefata primei lucrari ca o justificare pentru acest demers publicistic tine si de o anumita „afinitate” a subsemnatului fata de institutia in cauza. In ciuda incontestabilei sale origini, via genialitatii juristilor romani, pentru noi actiunea pauliana imprumuta ceva din maretia, splendoarea si misticul catedralelor gotice. Actiunea pauliana este si va ramane o institutie juridica magnifica, ce inglobeaza un mecanism absolut genial.Aceasta editie secunda isi propune sa se ridice macar cu un graunte de nisip in plus (fata de editia anterioara) la maiestuozitatea institutiei analizate – un colos la al carui piedestal s-au asternut mileniile...

Dreptul la propria imagine face parte din „panoplia” drepturilor personalitatii, adica, acele prerogative intemeiate pe insasi natura omului, indisociabile si inerente fiintei umane. Maiestuozitatea acestui pronomion a determinat chiar unii autorii sa transpuna in sfera juridica conceptul biblic al Imago Dei, astfel incat, mai departe, sa considere atingerea adusa dreptului la propria imagine ca un veritabil sacrilegiu, o profanare sau pangarire.Intr-un context mai laic, s-a impamantenit cu o remarcabila extindere spatiala expresiunea, atribuita preponderent lui Confucius: „o imagine valoreaza mai mult decat zece mii de cuvinte” (sau, forma „scurta”, o imagine face cat o mie de cuvinte). Intr-adevar, treptat, lumea moderna a adus cu ea o incredibila „explozie” imagistica – via „desfraului” tehnologic – in fata careia conceptul de credendo vides (crezand vei vedea), prin parfumurile mistice pe care le exala, ramane, undeva, un apanaj exclusiv al initiatilor. Inevitabil, prin „neobosita” industrializare, imaginea omului s-a desacralizat, iar mijloacele prin intermediul carora acest drept va putea fi violat astazi au devenit, practic, aproape infinite.Prezentul demers publicistic „vede” in dreptul la propria imagine o armonioasa impletire a sacrului cu profanul. Si astfel, numai intr-o permanenta cautare a echilibrului, a simetriei, proportionalului, congruentei, il vom putea intelege, aplica, apara, sau, in unele situatii, excepta, deroga...

Legea nr. 310/2018. Panorama modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila. Comentariu practic pe articoleO lucrare scrisa de catre un veritabil practician (din postura de avocat pledant si arbitru) pentru toti practicienii Dreptului.O lucrare scrisa, deopotriva, de catre un autor cu o experienta publicistica de peste un deceniu, care a inteles necesitatea practicianului de a avea acces cat mai rapid si usor la o informatie „turnata” in forme mai mici, dar de o mare bogatie ideatica, concentrata, dar totusi completa – toate acestea, fara sacrificarea rigorii si frumusetii stilistice, care trebuie sa carmuiasca faurirea oricarei opere.O lucrare scrisa (asa cum se spune) dintr-o trasatura de condei si publicata in conditii de maxima celeritate pentru a oferi practicianului Dreptului un instrument de lucru care, asemenea unui far calauzitor, sa-l ghideze in amplele si complicatele modificari aduse codexului procesual civil.Cu siguranta, in timp, Legea nr. 310/2018 va face obiectul studiilor ample ale ilustrilor nostri teoreticieni ai Dreptului, si nu numai, doar ca in prezenta lucrare dezideratul urmarit a fost cu totul altul. Acest comentariu aferent modificarilor aduse noului Cod de procedura civila via Legea nr. 310/2018 este cu adevarat practic, adica aplicat, pragmatic, operativ, eficient, util, folositor...

Din punct de vedere practic, marturisirea este intim, chiar indisolubil legata de interogatoriu. In contextul In care marturisirea spontana reprezinta o rara avis, cel interesat trebuie sa dispuna de un mijloc procesual pentru obținerea unei marturisiri forțate – iar acest mijloc este, par excellence, interogatoriul. Mai mult decat atat, legiuitorul național modern confera marturisirii o forța probanta deosebita, facand a rasuna astfel In contemporaneitate, cu aceeași intensitate, vechile adagii de o Incantatoare poetica: confessio est regina probationum, confessio est probatio omnibus melior sau probatio probatissima.Singura lucrare monografica pe aceasta tema existenta pe piața juridica, prezenta vine inclusiv cu un capitol dedicat redactarii unui interogatoriu eficient, prin fructificarea atat a experienței autorului, cat și a unor informații din domenii variate ca sintaxa, logica, psihologie sau istorie, din care nu puteau lipsi referințele din operele marilor inchizitori...

In ciuda titlului sau, prezenta lucrare reprezinta prima tratare in extenso din literatura romana a problematicii gazduirii egalitare a minorilor. Intr-adevar, tema a mai fost evocata și anterior, dar doar en passant, cu probabila intaietate tot de catre noi, atunci in monografia „Exercitarea autoritații parintești dupa divorț”, publicata in anul 2012.Deși o tema care a iscat discuții vivante și pasiuni aprinse in state cu dezvoltare și cultura juridica superioara, pe plan național gazduirea egalitara pare sa fie mai cunoscuta și disputata de catre societatea civila, decat de doctrina de specialitate ori in practica instanțelor judecatorești. Totuși, oriunde am privi, sa o recunoaștem franc, nivelul cunoștințelor este unul elementar.Chiar aprofundata fiind (și ne-ar placea enorm sa ne inșelam) gazduirea egalitara nu-și va gasi o larga aplicare. Nu neaparat pentru ca ar reprezenta un concept foarte sofisticat, cat mai degraba prin prisma faptului ca pentru a „rodi” are nevoie de un anumit gen de societate – ca grad de civilizație, mentalitate, tradiție, seturi de valori ș.a.m.d.Societatea romaneasca nu ne apare defel un teren fertil gazduirii egalitare. Fara speranța, in al nostru declin ca societate nu vom avea parte nici macar de frumusețea ruinelor. O decadența grandioasa ramane apanajul exclusiv al marilor civilizații.Iar atunci prezenta lucrare este chiar totalmente in van, fatalmente zadarnica? Pesemne ca da, deși ne place sa credem ca este o ofranda adusa acelui sfant al cauzelor pierdute și fara speranța...

Etica sahista, punct de plecare si de final in partida de sah, marcata atat de frumos prin nelipsita strangere de mana, este un element esential si definitoriu al sportului mintii surprins cu finete in randurile acestei carti. Ciprian NANU, Mare Maestru InternationalEste un privilegiu pentru familia sahista cand cineva dintre ai nostri, care a obtinut rezultate remarcabile in alt domeniu decat sahul, decide sa publice o carte despre sah dintr-o alta perspectiva decat cea cu care suntem obisnuiti, a unui antrenor sau jucator de performanta. Citind lucrarea avocatului „de performanta”, vom descoperi multe sfaturi utile despre moralitate, etica, disciplina, care ne ajuta sa devenim oameni mai buni, folosind calitatile pe care sahul ni le dezvolta.Desigur, paralela dintre sah si viata este ilustrata si printr-o consistenta colectie de partide de sah bine alese, ceea ce face ca lectura sa fie deosebit de placuta.Alin BERESCU, Mare Maestru InternationalNoi, sahistii pasionati, cautam adesea sa intelegem lumea prin prisma sportului care ne-a format. Autorul acestei carti – un bun jucator de sah, iar in acelasi timp un avocat reputat – ne prezinta cum se regasesc in sah valori precum etica, moralitatea si ne invata cum sa „mutam” mai bine atat in sah, cat si in viata.Tiberiu GEORGESCU, Mare Maestru InternationalPentru un sahist pierderea unei partide poate fi o adevarata catastrofa. Mai ales daca era castigat. Pe cealalta parte, o victorie meritata ne poate transforma in zei pe pamant, macar pentru o runda. O zi normala la serviciu poate genera emotii puternice felurite, astfel ca nu e prea usor sa ne pastram calmul si rabdarea in timpul unui turneu. Gasirea unor repere morale, a unor exemple de urmat ne pot asigura insa o linie de plutire intre lumea sahului si cea din afara fenomenului, numita de unii cea reala. Consider ca un sahist veritabil trebuie sa aiba standarde morale si principii, sa se poata integra in orice colectivitate, sa poata fi un membru in societate! Personal, antrenez caractere nu doar sahisti.Vlad JIANU, Mare Maestru International..