„Deși G. Călinescu pare a aprecia mai mult proiectul de român — doar schițat — „Viață unui boier” (pentru „ideea centrală”, „totuși nouă”, a plasării „pe cadrul vechi al destinului grec”, a „problemei eredității criminalistice” și pentru calitățile artistice „amestec de observație fizico-psihologică și fior trancendențial foarte potrivit într-un roman istoric”, nelipsit „de mișcarea aceea vitejească a romanului slav”), decât nuvela Ursita, rezultată din valorificarea a ceea ce apucase să scrie, totuși forma concentrată, nuvelistică, s-a impus drept una dintre cele mai importante texte ale literaturii noastre din toate timpurile.
O republicăm acum, împreună cu începutul de "romant" apărut în Buciumul pentru că cititorul să se convingă el însuși ce diferența enormă e între un început (neonorat de materializarea deplină) și un text perfect rotunjit după toate rigorile artei, care beneficiază de nenumărate deschideri de perspective.” (I. Oprișan)