Aviatorii romani s-au distins prin nenumarate fapte de vitejie in campaniile militare ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pe Frontul de Est si Frontul de Vest. Pilotand cu maiestrie aparate de zbor IAR 80, Heinkel He 112, Messerschmitt Bf 109, Messerschmitt 262 ori Junkers Ju-88, ei au indeplinit misiuni dificile deasupra Rusiei si Ucrainei si au aparat zone strategice de pe teritoriul Romaniei. Intervievati de jurnalistul Bogdan Serban-Iancu, trei dintre acesti eroi – bombardierul Dan Stoian si pilotii de vanatoare Ioan DiCezare si Ion Dobran –, generali de flotila aeriana in rezerva, rememoreaza intamplari din tineretea lor, petrecute in valtoarea celui mai cumplit razboi al secolului trecut. Evocati cu duiosie, camarazii lor de altadata – Horia Agarici, Constantin „Bazu” Cantacuzino, Mariana Dragescu, Ion Milu, Alexandru Popisteanu, Alexandru Serbanescu, Dan Vizanty – prind viata in aceste pagini din care razbat patriotismul, curajul si taria morala a unei intregi generatii.„Mi‑a placut foarte mult aviatia, mi‑a placut sa zbor, vorba aia, si pe o coada de matura as fi zburat, mai ales in misiuni, nu aveai timp sa simti frica, trebuia sa judeci rational, pentru ca daca te pierdeai, chiar erai pierdut.”Dan Stoian„Au vrut sa puna pe avioanele noastre crucea germana, si noi am refuzat. [...] Ne‑au dat si uniforme [nemtesti], ne‑au dat cizme de‑ale lor, invelite, ne‑au dat costume. Am scos pajura aia pe care o aveau ei si am pus gradele noastre. Am folosit numai cizmele lor, pentru ca ne erau convenabile, si nu am vrut sa punem crucea germana pe avioanele romanesti. Am zburat in perioada aia cu crucea romaneasca.”Ioan DiCezare„Probabil ca oricare generatie care ar veni ar avea eroii ei, la fel cum a avut si generatia noastra, numai ca noi am fost pusi in miezul actiunilor. [...] Dar fiecare generatie ar fi dat si eroi, si ar fi avut, probabil, si lasii ei… Oamenii sunt de toate felurile.”Ion Dobran..

În convorbirile sale cu jurnalistul Bogdan Șerban-Iancu, regele oferă informații inedite despre colecția sa de jeepuri, pasiunea sa pentru avioane, vacanțele petrecute în afara țării, obiceiurile Familiei Regale de la castelul Săvârșin și relația sa specială cu armata română. „Acest ultim volum de dialoguri întregește, sper, portretul ultimului Rege, ultimului Mareșal, ultimului mare om de stat al României. Citiți-l! La final, adresați-i, vă rog, o rugăciune de mulțumire. El s-a rugat zilnic pentru Țară.”  Bogdan Șerban-Iancu„Românii sunt totuși ai mei, [România] este țara mea. Cu toate defectele lor, tot țin la ei. Și asta mă doare foarte tare în suflet: când văd aceste mentalități care au fost schimbate. Dumnezeu știe că sunt altfel, dar asta nu înseamnă că așa trebuie să fie. Cu toate dificultățile astea, eu iubesc Țara Românească.” Regele Mihai I„În interviurile acestei cărți descoperim omul din spatele efigiei, cu vorbele și tăcerile lui, cu emoțiile conținute sau vizibile, cu detaliile întotdeauna expresive ale tabloului de ansamblu. În interviurile sale, Bogdan Șerban-Iancu are răbdare, dă dovadă de multă și necesară delicatețe și politețe. Dar, sesizând momentul potrivit, pune mereu și întrebările oarecum de neformulat în condiții normale, atunci când te înclini în fața Suveranului. El stârnește astfel răspunsuri sincere, de o mișcătoare spontaneitate. Recomand cu încredere această carte de discuții normale între Regele etern, surprins în ipostazele normalității neîncropite, și cronicarul zilei, priceput și de bună-credință.” Emil Hurezeanu..