Bohumil Hrabal

Bambini di Praga este un microroman în care umorul negru, melancolia şi ironia se întâlnesc într-un carusel de situaţii cum numai Hrabal putea imagina. Escroci care înşală oameni de bună credinţă sub acoperirea societăţii fictive „Sprijin la bătrâneţe“, un drogher, un măcelar, un pictor nebun sunt doar câteva dintre personajele care dau naştere unor situaţii în care absurdul se insinuează tot mai mult în viaţa de zi cu zi. ..

"L-am servit pe regele Angliei", probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde .L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books„Un roman tragicomic extraordinar şi subtil.“  The New York Times „Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist.“ Philadelphia Inquirer..

Lecţii de dans pentru vârstnici şi avansaţi este un roman mai degrabă neobişnuit, desfăşurat într-o singură frază spectaculoasă, de un umor incredibil şi o tristeţe apăsătoare, cum sunt, de altfel, toate scrierile lui Hrabal. Monologul fostului pantofar din Lecţii de dans este un bric à brac de personaje şi întâmplări din Cehia de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, în parte confesiune, în parte meditaţie despre dragoste, timp sau moravuri, totul într-o notă de subtilă ironie. La un moment dat, bătrânul povestitor spune că „o carte bună nu trebuie să-l lase pe cititor să doarmă liniştit, dimpotrivă, trebuie să-l facă să sară din pat în izmene şi să dea fuga la scriitor ca să-i ardă câteva“. Dacă Hrabal ar mai trăi, v-aţi dori cu siguranţă să faceţi asta odată ajunşi la final...

Fantomele tinereții sunt cele mai dureroase pentru un bătrân, care nu mai e capabil decât să aștepte ora mesei, să-și încălzească oasele la soare și să-și târșâie picioarele pe o alee la capătul căreia poate pleca mai departe, dar, resemnat și obosit, nu face decât stânga-mprejur. Așa se întâmplă și cu bătrânii lui Hrabal din Milioanele arlechinului, se întorc din drum de fiecare dată când se lovesc de pereții vieții de zi cu zi care, imperturbabilă, merge mai departe dincolo de domeniul castelului unde trăiesc, devenit o casă a pensionarilor. Dar încotro să se mai ducă? Odată ieșiți la pensie, simt că și-au pierdut locul în lume...

Înaintez, mă opresc în dreptul lui și zic: „Bună ziua, domnule Hrabal, cum vă simțiți la o sută de ani?“ „Prind puteri, zice, îmi recapăt încrederea. Primii o sută de ani sunt cei mai grei, că după aia... Și încă ceva, dacă tot ești tânăr și te mănâncă să scrii, spune-le asta scriitorilor, din partea mea: așa vă trebuie dacă n-ați putut să stați pe curu' vostru.“„Bine, zic, dar cititorilor ce să le spun?“ „Cu cititorii eu nu mai am nicio treabă“, mi-a mai zis și s-a uitat în jos, poate la petele de pe fața de masă, poate la cizmele de cauciuc cu care era încălțat, poate la porumbeii care-l așteptau cuminți sub masă. - Marin Mălaicu-HondrariLumea avea nevoie de o carte despre dragostea pentru cărți și cu siguranță o astfel de carte trebuia scrisă de Hrabal. Dinaintea cui altcuiva știau cuvintele să se împletească mai frumos dacă nu a bătrânului căruia îi plăcea atât de mult să hrănească porumbeii? (Beatrice Feleagă, redactor Editura ART)..

Trenuri cu prioritate este povestea emoţionantă a maturizării unui tânăr care lucrează la căile ferate cehoslovace în timpul ocupaţiei germane din cel de-al Doilea Război Mondial. Romanul a fost ecranizat în 1966 de regizorul Jiří Menzel, care a obţinut cu Ostře sledované vlaky premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Pelicula merită văzută fie și numai pentru celebra scenă a ştampilării fundului telegrafistei Zdenička de către impiegatul Hubička.„Un autor superb.” (Julian Barnes)..