Boris Cyrulnik analizează nevoia umană de a avea o credință și legătura dintre atașamentul religios, fie el individual sau colectiv, și condițiile sociale, economice, politice sau istorice. De unde vine credința? Care sunt rădăcinile ei psihosociale? Cum putem ști de ce în anumite contexte credința este pozitivă, iar în altele duce spre integrism? Cum pot fi înțelese din punct de vedere științific efectele adesea psihoterapeutice și uneori perverse ale religiozității? Unul dintre cei mai cunoscuți psihologi ai lumii ne oferă o viziune inedită cu privire la relația noastră cu religia. O reflecție originală privitoare la psihoterapia sacrului și la rolul fundamental pe care îl joacă atașamentul în sentimentul religios.
Boris Cyrulnik, neuropsihiatru, este director de educație la Universitatea din Toulon, unde predă etologia umană, și ofițer al Legiunii de Onoare. În 2018, Emmanuel Macron l-a desemnat să reformeze sistemul educaţional din Franţa. Este cunoscut mai ales drept cel care a făcut celebru conceptul de „reziliență“. Semnează mai multe volume de mare succes, cu 2,5 milioane de exemplare vândute în întreaga lume, printre care Un merveilleux Malheur (1999), Les Vilains Petits Canards (2001), Sauve-toi, la vie t’appelle (2012) și Ivres paradis, bonheurs héroïques (2016).
