BUCOLICE / GEORGICE - Publius Vergilius Maro
Teocrit din Siracusa (315–250 î. Hr.?) este creatorul idilei, specie lirică în care dialogul se îmbină armonios cu naraţiunea, debarasându-se de balastul mitologic caracteristic Şcolii alexandrine, adversara epopeii şi adepta poemului scurt. I-a servit drept model o formă de poezie specifică folclorului sicilian, numită „Bucoliasmos“ - Întrecere poetică şi muzicală între doi păstori care se provocau unul pe altul în măiestrie, intonând cântece simetrice ca întindere şi structură, cu subiecte asemănătoare sau apropiate; un al treilea păstor dădea verdictul cu privire la izbânda artistică.
Decada Bucolicelor, numite şi Ecloge (Poezii alese), constituie prima operă majoră a lui Vergiliu, care a redactat-o între anii 42–39 î. Hr., având ca principală sursă pe Teocrit, corifeul pastoralei alexandrine. Ele au apărut separat, mai înainte de a fi adunate într-un ciclu. Frumuseţea dialogurilor le-a adus pe scenele teatrelor, unde au fost recitate frecvent, sporind popularitatea autorului. Astfel, pastorala a cucerit inimile citi-torilor şi ale spectatorilor metropolei romane.
