Cel de-al VIII-lea volum al Operelor Complete conţine precumpănitor lucrări care prezintă cunoştinţele fundamentale şi ipotezele de lucru esenţiale ale lui C.G. Jung. În cele 18 studii sunt prezentate, argumentate şi clarificate principalele elemente ale teoriei formulate de Jung şi care o diferenţiază de psihanaliza freudiană – aspecte ce ţin de teoria libidoului, structura şi dinamica psihicului, relaţia dintre conştient şi inconştient, individuaţie, psihologia visului. De asemenea, este descrisă pentru prima dată şi utilizarea terapeutică a unei tehnici specifice psihologiei analitice – imaginaţia activă. Dintre studiile cuprinse în volum, „Sincronicitatea ca principiu al corelaţiilor acauzale" prezintă un interes deosebit deoarece abordează situaţii determinate arhetipal, care nu pot fi înţelese pe baza principiului cauzalităţii. E vorba mai degrabă despre coincidenţe semnificative care adaugă o nouă dimensiune înţelegerii ştiinţifice.
Problema sincronicităţii m a preocupat îndelung, şi anume în mod serios de pe la mijlocul anilor douăzeci când, cercetând fenomenele inconştientului colectiv, am dat repetat peste corelaţii pe care nu le mai puteam interpreta ca pe o îngrămădire sau formare întâmplătoare de grupuri. Era vorba anume de „coincidenţe" corelate semnificativ în aşa fel, încât întâlnirea lor „întâmplătoare" reprezenta o improbabilitate care trebuia exprimată de o mărime imensă. Amintesc de exemplu un caz pe care l am observat: o tânără pacientă avusese într un moment decisiv al tratamentului un vis, în care primea în dar un scarabeu de aur. În timp ce mi povestea visul, stăteam cu spatele la fereastra închisă. Deodată am auzit un zgomot în spatele meu ca şi cum ceva bătea uşor în geam. M am întors şi am văzut o insectă zburătoare care se lovea de geam. Am deschis fereastra şi am prins insecta din zbor.
C.G. Jung
Metoda „imaginaţiei active" este mijlocul auxiliar cel mai important pentru producerea acelor conţinuturi ale inconştientului care se situează sub pragul conştiinţei şi care, odată intensificate, ar irupe mai degrabă spontan în conştiinţă. Metoda prezintă de aceea riscuri şi n ar trebui folosită, pe cât posibil, fără control medical. Un risc mai mic ar fi să nu ducă la niciun rezultat, şi anume ca procedeul ei să treacă în aşa numita „asociere liberă" a lui Freud, prin care pacientul nimereşte în circuitul steril al complexelor sale, din care oricum nu se poate elibera. Un alt risc, în sine inofensiv, constă în aceea că se produc, ce i drept, conţinuturi autentice, dar care nu l interesează pe pacient decât exclusiv estetic, ceea ce face ca el să rămână împotmolit în fantasmagoria lor; astfel nu se obţine, evident, nimic. Sensul şi valoarea acestor fantasme se dezvăluie abia odată cu integrarea lor în întreaga personalitate, anume în momentul în care individul se confruntă consecvent, dar şi moral, cu ele.
C.G. Jung
