Caius Dobrescu

Al patrulea volum din seria Vlad LupuIn incercarea de a afla mai multe despre enigmaticul Vlad Lupu, arheologul care dezgroapa – uneori la propriu – scheletele unui trecut nefast, Corina le ia interviuri altor doi membri ai cercului de umor absurd Parazitul prietenos: Olimpiu „Pilu” Pop si Gabi Ionescu.In tinerete, Pilu a fost prins si „reeducat” de Securitate, iar acum vorbeste despre sine la persoana a treia. Misiunea pe care a primit-o de la Vlad e simpla: sa iscodeasca activitatile Muzeului Judetean de Istorie din Brasov. Insa lucrurile se complica atunci cand ia sub aripa un copil al nimanui pe care il vaneaza si o ceea ce pare a fi o bine-facatoare occidentala extrem de excentrica.De cealalta parte, Gabi Ionescu s-a indepartat de tot ce inseamna Parazitul prietenos si nu isi aminteste cu prea mare bucurie de momentele petrecute cu Vlad. Certurile si neintelegerile au creat intre cei doi o prapastie greu de trecut. In plus, Gabi e absorbit de pasiunea pentru o femeie al carei trecut ciudat duce inspre crime petrecute in inima Africii.Dar niciunul dintre ei nu se asteapta la complotul de proportii pus in miscare de fortele oculte impotriva carora lupta. Pentru ca in scena apare Stotca, fost tortionar securist care cauta sa profite de pe urma unui proiect european de mare anvergura. Iar dezlegarea misterului e ascunsa in runele secuiesti pe care le descopera Vlad. „Un roman complet autonom, dar in acelasi timp incadrabil intr-un serial «politist», oferind o rafinata placere de lectura.” - Gabriela Adamesteanu„Arhitectura romanelor e aici cheia acestui echilibru: vocile care spun povestea o fac fragmentar, constant in raport cu stimulii momentelor prin care trec, si continuu in raport cu referinta la alteritate: fie ca e vorba de cercetarea unei doctorande de la o universitate din Budapesta, fie ca e vorba de personajul cel mai misterios (si care pare sa reprezinte punctul de articulare al tuturor perspectivelor si naratiunilor) care este Vlad Lupu. Totul se spune nu in raport cu un real care a avut loc (si care isi contine, chiar daca ascunse, sensurile), ci in raport cu conditiile spunerii: cuiva, cindva, dupa mecanismele simultan surprinzatoare si ineficiente ale memoriei si dupa tentatia, mereu in miscare, a interpretarii. Caius Dobrescu are de asemenea un ochi clinic perfect pentru cerintele si posibilitatile deschise atit de genul thriller-ului, cit si de ceea ce ar trebui sa contina o literatura care are mai mult decit ambitia inregistrarii incidentelor mizerabile ale vietii.” - Horea Poenar..

Al cincilea volum din seria Vlad LupuDeznodamantul dramatic al anchetei lui Vlad Lupu, arheologul enigmatic care se incapataneaza sa dezgroape – uneori la propriu – scheletele unui trecut cumplit, e povestit pe cele doua voci pe care nu le-am auzit pana acum: Corina, femeia misterioasa care ii intervieveaza pe fostii membri ai grupului de umor absurd Parazitul prietenos, si Pedro Alvarez, zis Groucho Valvarez, argentinianul refugiat in Romania.Vlad Lupu traieste. Inca. E constient ca-l asteapta confruntarea finala cu dusmanul de moarte al grupului, cel care in tinerete i-a facut sa treaca prin ororile sistemului de reeducare, pe el in mod special, si a condus la destramarea grupului. In timp ce Vlad aranjeaza piesele pentru inclestarea de pe urma, Corina face o descoperire care va zgudui intreaga istorie a Parazitului.Un roman care te tine cu sufletul la gura, din care nu lipsesc dedublarea, rasturnarile de situatie, trairile intense si, nu in ultimul rand, umorul, scris de unul dintre cei mai rafinati autori romani de mystery & thriller.CAIUS DOBRESCU, n. 1966 la Brasov. Volume publicate: POEZIE: 1991– »Pauza de respiratie«, poezii, impreuna cu Andrei Bodiu, Simona Popescu si Marius Oprea; 1994 – »Efebia«, poezii; 1994 – »Spalindu-mi ciorapii«; 1998 – »Deadeva«; 2006 – Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit in 2009, impreuna cu traducatorul in germana, Gerhardt Csejka, premiul orasului Münster pentru poezie europeana); 2009 – »Oda liberei intreprinderi«; ROMAN: 1994 – »Balamuc sau pionierii spatiului«; 2007 – »Teza de doctorat«; 2010 – »Euromorphotikon«, roman in versuri; 2011 – »Minoic«; ESEU: 1998 – »Modernitatea ultima«, eseuri; 2001 – »Inamicul impersonal«, eseuri; 2001 – »Semizei si rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne«; 2004 – »Mihai Eminescu. Monografie«; 2013 – »Placerea de a gindi«.A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Este profesor de teoria literaturii la Universitatea Bucuresti...

Adeseori se întrerupe. Face  pauze. Cuvintele par să plutească în baloane de bandă desenate. Dar trebuie să aveți răbdare, așa cum are misterioasa persoană care îl înregistează. În ritmul ei bizar, mărturia lui Egon Fartaeș (german, după mama, român după tată, revenit după mult timp în țară și internat la dezalcoolizare) vă va purta prin amintirile grupului de umor absurd Parazitul prietenos, dominat de umbra marelui explorator al lumilor subterane, Vlad Lupu. Dar, mai ales, făcîndu-vă să străbateți, pe timp de zi sau noaptea, străzile întortocheate ale Brașovului sau magicul Ținut Secuiesc, vă va duce în inima unor teribile crime care leagă trecutul și viitorul. Este procurorul Hliza (mână dreaptă a unui fost vicecampion mondial la ping-pong devenit investitor în terenuri de golf periculoase pentru pădurile seculare ale Ținutului), la originea tragediei petrecute în anii 1980 într-un cămin de azilanți din RFG? Și unde a dispărut ultra-patrioata adolescentă Mădălina? Au toate acestea legătură cu osemintele celor împușcați fără judecată în anii ’50, pe care le caută obsesiv prin creierii munților detectivul-arheolog Vlad Lupu?„Reîntors în țară din “Germa”, Egon Fartaeș, a luat o țeapă urâtă rău, trezindu-se la dezintoxicare cu un reportofon în față. I-l întinde însă – un real noroc pentru cititor – o ființă galeșă care-l ajuta să-și amintească… Ruinele multiculturalității transilvane, trecute prin ciurul memoriei sale prolixe, când ludice și ironice, când nostalgice sau dramatice, sunt bântuite de morții vii ai comunismului defunct pe cale să comită o crimă oribilă. Însă, providențial, și de „investigatorul” Vlad Lupu, un reprezentant plin de adrenalină al populației majoritare, tovaraș pe cât de imprevizibil, pe atât de fidel al acestui horibilicribrifax saxonicus contemplativ.Nu numai un mind-game detectivistic româno-secuiesc, ci și expresia iubirii reale a lui Caius Dobrescu pentru ceea ce a mai rămas dintr-un spațiu cândva multi-cultural…” (Herbert Gruenwald)„Romanul lui Caius Dobrescu are toate ingredientele necesare unui thriller politic: o intrigă bine articulată, suspans, personaje pregnante, ce au ca punct de plecare persoane publice din imediata noastră realitate, ritm şi intensitate stilistică. Nimic în plus şi nimic în minus în această naraţiune ce surprinde dinamica unei lumi muribunde, ce se zbate să renască şi în care aproape nimic nu este ceea ce pare a fi.” (Carmen Muşat)„V. L. (de fapt, C.D.) conduce o anchetă, în același timp riguroasă și ironică, în istoria recentă a României, în relația dintre etniile care conviețuiesc în acest spațiu și în final, în ficțiunile prin care ne creăm adevăruri comune. Un roman care reinventează crime fiction-ul autohton, inteligent, îndrăzneț, multi-culti și – un lucru atât de rar în astfel de proze – teribil de haios și antrenant.” (Robert Elekes) ..

Trei accidente. La început, automobilul de teren al lui Vlad Lupu sare de pe șosea și explodează. Către final, mașina lui Tibi Gonțea, prietenul lui din adolescență și chirurgul care îl operează, se izbește într-un stâlp de iluminat în plin centrul Brașovului. În plus, undeva în trecut, abia întrezărită, coliziunea din care abia a scăpat cu viață Corina, cercetătoarea încă fantomatică a istoriei Parazitului prietenos.Există o legătură între toate acestea?Cât de accidentale sunt, de fapt, accidentele?Sunt ele nodurile unei vaste rețele de intrigi?De la prima la ultima pagină, viața lui Vlad Lupu, investigator al odioaselor crime ale trecutului, dar și al beneficiarilor lor din prezent, atârnă de un fir de păr. Nu doar fiindcă a fost făcut praf și pulbere, ci și pentru că, la căpătâiul său, se vehiculează misterioase prafuri menite să ducă până la capăt ceea ce pare să fi fost o tentativă de execuție în stil mafiot.Și totuși, chiar și în stare de inconștiență, Vlad Lupu rămâne creierul anchetei…Receptare critică„Povestea “Parazitului prietenos” continuă în forță! În al doilea volum din ciclu îi reîntâlnim pe câțiva dintre eroii pe care deja îi știm și facem cunoștință cu alții, la fel de interesanți, imprevizibili și măcinați de grave probleme. Toți sunt angrenați într-o istorie complexă și veridică, în care suspansul e la el acasă, sporind farmecul lecturii..” (George Arion)„Cartea lui Caius este un roman poliţist alcătuit după toate regulile genului, dar este totuşi un pseudo-roman poliţist. Traiectoriile acestor oameni se diferenţiază, trec prin tot felul de medii, suferă reflecţii, refracţii, sunt respinşi, sunt deviaţi, unii ajung sus, alţii ajung din ce în ce mai jos, unii ajung să moară, alţii să subziste, să trăiască doar, fără a exista cu adevărat. Dar personajul principal este scriitura. Isaac Asimov spunea că există două tipuri de scriitori: scriitorii geam şi scriitorii vitralii. De obicei, autorii de romane poliţiste sunt autori de tip geam […]. Printr-o fereastră trebuie să vezi cât mai bine. Dacă e murdară, nu-şi împlineşte rolul. În schimb, printr-un vitraliu, care este pictat, vezi realitatea difuză, distorsionată de lumina care trece prin culorile şi formele dispuse pe sticlă de autor. O astfel de scriitură are Caius Dobrescu: o scriitură vitraliu. În fiecare din frazele lui construite cu o mare acurateţe, fiecare cuvânt îşi are locul…” (Cristian Tudor Popescu)„Moarte în ținutul secuilor nu e scrisă după rețetă. Nu ai cum să-i ceri lui Caius Dobrescu, un scriitor foarte bun, să se rezume la o rețetă. Și intriga polițistă evoluează ingenios, dar Dobrescu apasă foarte mult pe pedala stilului, și, mai ales, pe inventarea, pe redarea, unei limbi aparte din spațiul românesc. Acest tip de limbă, acest tip de lume creată de acest tip de limbă sunt absolut autentice.” (Costi Rogozanu)„Am săvârşit Moarte în ținutul secuilor. Îs răvăşit. Recomand Herr Caius Dobrescu.” (Ciprian Burcovschi) ..

Cantecelele mușcătoare ale Monei Banu se bucură de succes în lumea culturii alternative. Ar trebui să fie fericită. Dar nu e. Cadențele ironice, insinuante, impertinente ale vocii ei se transformă, treptat, într-o legănare melancolică, tristă. O suferință mută iese treptat la iveală din felul în care se prostește și se alintă, parcă auto-hipnotizată, uneori în proză, alteori într-un fel de free rhyming.Să fie vorba despre regretul după vremurile de aur ale Parazitului prietenos? Sau după prietenia cu Vlad Lupu, destrămată când soțul ei, politologul de faima internațională Dan Vidal, a luat locul acestuia în fruntea unui institut ce investighează crimele trecutului? Sau despre descoperirea, făcută cu ocazia înmormântării tatălui ei, că în cavoul familiei se ascund rămășițele pământești ale unui necunoscut (și, în plus, se pare că numai complicatul și dificilul Vlad o poate ajută să afle adevărul)?Sau, poate, o taină și mai dureroasă se află acolo, în adânc?… „«Parazitul prietenos» se întoarce, și acum vorbește cu vocea lui de femeie, inteligență, artista, mușcătoare, dar empatică. Cu acest al nou român al seriei noir a lui Caius Dobrescu, conglomeratul uman, social, cultural,  politic și poetic se amplifică, expandeaza, nu atât în dimensiune, cât în densitate. De fapt, în profunzime, implodeaza. Lucrurile sunt la locul lor, acolo unde ceilalți s-au obișnuit cu ele, dar ascund ceva, s-a umblat la realitate și totul e în același timp familiar și straniu «că o omida adolescență, așternută, în loc de pastă, pe o periuță de dinți», cum spune naratoarea cărții. - Adrian Lăcătuș„Recviem pentru nimeni, noul român la fel de pasionant și de subtil că și celelalte (Moarte în ținutul secuilor și Praf în ochi) ale seriei dedicate foștilor adolescenți din anii ’80, care se reîntâlnesc la anii maturității, arată, într-o altă varianta, în ce fel trecutul le-a prefigurat caracterele și le-a anticipat și destinele. Un român complet autonom, dar în același timp încadrabil într-un serial «polițist», oferind o rafinată plăcere de lectură. Încă o surpriză pe care ne-a pregătit-o Caius Dobrescu, unul dintre cei mai proeminenți scriitori de azi, poet, romancier, eseist și teoretician al literaturii.” (Gabriela Adameșteanu)..