„O capodoperă care m-a tulburat profund.” (Yann Moix, lefigaro.fr)
„Călătorii Timpului” este un roman care se încadrează la limita dintre poezie și gândire. La Sollers romanul nu e o narațiune, ci o mișcare continuă, o dinamică discursivă, o mișcare perpetuă de dans amețitor. În această carte autorul însuși e un personaj, el se află în timpul și în spațiul personajelor evocate. Sollers este un aventurier al Timpului având patru dimensiuni: trecut, prezent, viitor și un timp aflat „și la început, și la sfârșit”, după cum declara scriitorul. Este un aventurier al limbii, al Cuvântului (le Moț). „Visul meu (așa cum declara scriitorul într-un articol din Le Monde, în 1974) este să creez un fel de Opera limbii”. Așadar, o creație muzicală și compozită asemenea Operei. ”Călătorii Timpului” e un roman cu o dinamică discursivă, aflat dincolo de narațiunea clasică.
Fragment din carte:
„Expresia „cucerirea spațiului" ar trebui să ne facă să râdem, deoarece, cel mai adesea, n-avem nici măcar uzajul proximității celei mai apropiate (oleandrul acela, imediat). La ce bun această cursă în cosmos, dacă nu pentru a multiplica rețelele și supravegherea? Totuși, să fie clar: telefonul e necesar, mai mult de 500 canale de televiziune sunt necesare, Pânza e necesară, fluxul e necesar. Mă servesc de ele.
Dar cucerirea Timpului e o altă afacere: nu-ți trebuie echipament tehnic să mergi în cimitirele lunare sau altundeva, nici în căutarea unor probe de „viață" sub formă de gheață în adâncuri, pe Marte și aiurea, nici întâlniri fantastice cu extratereștri (cu mesaje imbecile scrijelite și înregistrate pentru eventuale civilizații necunoscute), nici miliarde de miliarde investite pentru un răspuns care nu va veni niciodată, ci un plonjeu, niciodată făcut, în galaxia așa-zis omenească. Aruncăm zarurile: abolim hazardul.
Acolo stelele mișună, scânteiază, cădem peste revelații, adevărurile ascunse, fața nevăzută a aventurilor, explicația nebuniilor, combinația otravurilor, vigoarea descoperirilor. Ce teatru! Ce viață! Înțelegem de ce, înaintea acestei supraabundențe de probe, remodelarea trecutului e deja în lucru; trafic de date și de arhive, trucaj de mărturii, o punere în perspectiva interesată, o intensificare a ceței. Nu merită să vă scrieți Memoriile, le fac deja alții în locul vostru, veți fi rescrisi, însă nu fiți prea siguri de genealogie. Fecundarile abundă, mamele purtătoare la fel, bunicile mincinoase se înmulțesc.
Cu toate acestea, invadarea spațiului, în întinderea lui fabuloasă și nebună, exercită o acțiune asupra cunoașterii timpului. Sondele spațiale pleacă în toate sensurile și mai aveți o șansă (fiindcă e gratuit) de a scapă controlului de la vămi. Fără îndoială, veți avea de-a face, tot mai mult, cu stranii „comisari ai timpului" (religioși, secte, maniaci sexuali, psihanaliști, erudiți reciclați în cenzură reflexă etc.). Ei vă știu adversari ai „lumii", și chiar categoric „a-cosmici", ei ghicesc că purtați măști schimbătoare de-a lungul Istoriei, sunt dresați să repete acea mișcare a primelor secole, cea mai periculoasă dintre toate, care îl îmbarca până și pe faimosul I.H., înzestrându-l cu vorbe secrete care vă salvează illico presto din brațele morții.”
