Am avut, recunosc, gandul preconceput ca voi gasi o repetitivitate, dar, crede-ma, ca minunatia pe care ai scris-o a facut ca "repetitivitatea" sa se numeasca stil, "stilul Luminita Aldea". Da, taranca scriitoare a devenit cu siguranta scriitoarea taranca. Ambele calificative la superlativ si, cred, ca si apelativul de taranca, pe care l-ai adoptat de buna voie te innobileaza. Am sentimentul ca am descoperit secretul cartilor tale. Il voi descrie printr-o metafora: talentul fara munca este ca fantana fara apa! Cred ca am spus totul cu asta. Esti o fantana cu apa buna, din care, de ce bei de ce mai vrei sa bei si astepti sa te reintorci, sa te apleci peste ghizdele si sa te oglindesti acolo in adanc, unde poti sa iti descoperi cele mai launtrice trairi pe care uneori nu stii ca esti in stare sa le ai.
Esti unde trebuie sa fii, Luminita, pe cararea vietii. Stiu ca traiesti cu alta intensitate viata decat noi astialalti, obisnuiti, stiu ca nemultumirea si chinul creatiei te ard si te consuma, dar, in acelasi timp, stiu ca asta esti tu, asta ti-ai dorit sa fii, asta vei fi: scriitoarea Luminita Aldea! - Dragos Agapescu
