FINALIST AL PREMIULUI BAILLIE GIFFORD PENTRU NONFICȚIUNE 2018
Ca două picături de apă prezintă o perspectivă profund originală asupra a ceea ce transmitem de la o generație la alta. Charles Darwin a jucat un rol crucial în transformarea eredității într-o problemă științifică, dar, cu toate acestea, tentativa sa de a oferi un răspuns s-a soldat cu un eșec spectaculos. Nașterea geneticii la începutul anilor 1900 a părut să facă exact asta. Treptat, oamenii și-au tradus vechile noțiuni despre ereditate în limbajul genelor. Pe măsură ce tehnologia de studiere a genelor a devenit mai ieftină, milioane de oameni și-au comandat teste genetice care să îi aducă aproape de părinți lipsă, de strămoși îndepărtați, de identități etnice...
Dar, ne spune Zimmer, ereditatea nu se referă doar la genele care trec de la părinte la copil. Ereditatea continuă în corpul nostru, pe măsură ce o singură celulă se transformă în miliarde de celule care ne formează trupul. Spunem că moștenim gene de la strămoșii noștri – folosind un cuvânt care se referea pe vremuri la moșii și regate –, dar moștenim și alte lucruri care înseamnă la fel de mult sau mai mult pentru viața noastră, de la microbi la tehnologiile pe care le folosim pentru a ne face viața mai ușoară. Avem nevoie de o nouă definiție a eredității și, prin intermediul explicațiilor elocvente și al talentului de povestitor al lui Carl Zimmer, acest volum, adevărat tur de forță, ne-o oferă.
Împletind cercetări științifice vechi și actuale, propria experiență cu cele două fiice ale sale și tipul de relatare jurnalistică de așteptat de la unul dintre cei mai buni ziariști de știință, Zimmer dezvăluie întrebări referitoare la bioetică ce au nevoie urgentă de răspunsuri de la noile tehnologii biomedicale, dar și ipoteze cunoscute despre cine suntem cu adevărat și despre ce putem transmite viitoarelor generații.
