„Publicul a fost atât de entuziasmat de apariţia unei alte piese veneţiene, încât pentru toamna aceasta nu mai e nevoie de nicio altă noutate.
În mod deosebit femeile sunt acelea care îi îmblânzesc pe soţii lor sau îi fac ridicoli.
Trei dintre neciopliţi sunt căsătoriţi. Margarita, încăpăţânată, îngâmfată, arţăgoasă, face totul pentru a-l face pe Lunardo, soţul ei, de nesuferit. Marina, în limitarea ei intelectuală, nu poate câştiga nicio influenţă asupra bărbatului ei, Simon; iar abila Felice face din Canciano tot ce vrea. Se pricepe să-l linguşească în aşa manieră, încât, cu toată bădărănia lui, nu-i poate refuza nimic.
Morala acestei piese nu mai e chiar necesară în vremurile noastre: arareori mai apar admiratori ai vechii cumpătări. Cu toate acestea mai sunt încă mulţi soţi care, între cei patru pereţi ai casei sunt insuportabili, iar în societate joacă rolul cavalerilor gentili; trebuie să-i compătimesc dacă au de-a face cu neveste ca Marina, mai mult, dacă sunt căsătoriţi cu vreo Margarita şi le doresc neveste ca Felice.” Carlo Goldoni