Doua femei, fiica si mama, isi petrec impreuna vacanta in Tokio: se plimba de-a lungul canalelor in lumina aramie a serilor de toamna, se infrigureaza in raceala ploilor iscate de taifun, se bucura de mancare in mici restaurante gasite la-ntamplare pe strada si viziteaza galeriile de arta ale orasului. Toate aceste marunte evenimente turistice sunt prilej de dialog: asa ca ele vorbesc mult, despre vreme, horoscop, haine si obiecte, despre familie, distanta si memorie, instrumente muzicale si mancare. Pe masura ce calatoria isi urmeaza cursul, apar si incertitudinile: cine povesteste cu adevarat, ale cui sunt amintirile din spatele povestilor? In acelasi timp un inventar al trecutului si o elegie, Destul de frig sa vina zapada te face sa te indoiesti ca vorbim o limba comuna, ca intelegem dimensiunile in care se manifesta iubirea, ca ne intelegem unii pe altii.
Un triumf al subtilitatii si preciziei. - Lunate
Un roman mic si spectral, Destul de frig sa vina zapada foloseste fluxul constiintei in incercarea de a explora mostenirea trasaturilor de familie si dificultatea despartirii. - The New York Times
Romanul Jessicai Au evoca magistral disocierea de dorinta, a noastra si a celorlalti... o putem intrezari in caldura blanda si rabdatoare a prozei. - The New Yorker
Minunat de simpla, noua opera a Jessicai Au isi gaseste impulsul in echilibrul observat atent al unei singure relatii. - Financial Times
Calmul si concentrarea Jessicai Au ar fi greu de urmarit intr-o carte mai lunga, dar acest mic roman este gratios si precis. La fel ca naratoarea ei, care face un reglaj fin al diafragmei de la aparatul foto Nikon, scriitoarea pare sa spuna ca trebuie sa ne alegem cu atentie lucrurile asupra carora ne indreptam privirea. - The Guardian
