Cu cartile care descriu drumuri exotice e intotdeauna la fel: frumusetea nu e atat in peisajele infatisate - si pe care localnicii nici nu le mai observa -, cat mai ales in ochiul fascinat care priveste minunile lumii. Citind marturiile autorilor, ne bucuram de bucuria lor, vedem privelistile reflectate-n ochii lor, asa cum, ca sa ne bucuram de un film, trebuie sa-l vedem neaparat cu cineva alaturi.
Un fermecator jurnal de calatorii ne ofera Cristina Cheveresan, ale carei peripluri in Brazilia, Azore, Coasta de Azur si Sicilia (locuri cat se poate de contrastante pe aceasta binecuvantata sfera) are generozitatea sa ni le impartaseasca nu doar cu bucuria copilareasca a calatorului, ci si cu sensibilitate, talent si o memorie aparent inepuizabila. Citindu-i cartea, locuri, oameni, cultura populara si cultura inalta, valurile marilor si austeritatea stancilor se desfac in fata noastra ca in acele carti-obiect pe care, daca le deschizi, se reliefeaza in trei dimensiuni castele, printese si dragoni, decupate-n cartonul lucios al paginilor.
O lectura care te imbogateste, te delecteaza si te instruieste ca putine altele de acest fel.
