De ce ESEURI …?
Pentru că lucrarea de față cuprinde studii de proporțîi reduse, fără pretenția de a epuiza subiectele tratate, asupra unor lipsuri, deficiențe, năravuri sau metehne, vicii ale lui homo sapiens, adică a omului deștept, inteligent, superior, contemporanul nostru, care ... suntem noi.
Invocând povața poetului român Horațiu (65-8 i.Hr.), Nil admirări, vom afirmă că nu trebuie să ne mirăm, de nimic, dar nici să ne lăsăm stăpâniți de tulburare și covarsiti de emoție, indiferent ce s-ar întâmplă – condiție a fericirii noastre ...
Să acceptăm cuminți că există obiceiuri, deprinderi, purtări, atitudini, care nu ne fac cinste, dar care ne însoțesc permanent, fac parte din noi și le întâlnim zilnic în repetabilitatea lor. Ne referim la prostie și la derivatele ei: bârfă, invidia, lenea. Această din urmă este consecința unui anumit gen de prostie, ce conduce la bârfă. Leneșul, din lipsa de preocupări, educative, instructive, eficiente, creatoare, discuta despre alțîi, pe la spate, îi barfește, îi calomniază, ii uraște. Desigur bârfă presupune o oarecare „știința”, „cultură”, „educație”, o „stăpânire” a artei vorbirii. Omul este „geamăn” cu oricare din „fenomenele” respective, poate chiar cu toate, de vreme ce fiecare individ, mai mult sau mai puțîn, face prostii, se comportă prostește, este predispus la leneveală și la bârfă, la această din urmă devenind uneori, nu doar participant pasiv, ci și unul activ. Invidia și răutatea sunt pe aproape, se „învârt” in jurul leneșului-barfitor.
