Scrisori către cei de-acasă

„Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii. Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa decît în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască. În cărţile sale, Nietzsche joacă un rol, se erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează – orgolios – în centrul viitorului. În schimb, în scrisori se plînge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărît, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevărată însumare de diatribe.“ (CIORAN) „Nimic din personalitatea lui Cioran nu poate fi mai esenţial etalat în afara scrisorilor către fratele său, Aurel, ori sensibil modificat faţă de mărturisirile făcute aici lui Jeni şi Arşavir Acterian, lui Mircea Eliade, N. Tatu sau Constantin Noica. Dacă se poate imagina un Cioran mai transparent decît cel din propria-i operă, acela se află integral şi pe deplin elocvent în acest volum.“ (Dan C. MIHĂILESCU)