„Când săruți mâna unei doamne, te apleci deasupra mâinii sau duci mâna ei la buze?
• Te întâlneșți cu o doamna. Aștepți să-ți întindă mâna sau o întinzi D-ta întâi?
• Ești în local împreună cu soția sau logodnica și o prietenă a acesteia. Vine vânzătoarea de flori. Căreia dintre ambele doamne îi cumperi flori sau căreia i le oferi întâi?
• Cum scoți din gură sâmburii de măsline, la masă?
• Te-ai întâlnit cu un prieten și soția lui, pe stradă, și continui o bucată de drum cu ei. De care parte vei merge?“
Iată ce întrebări își puneau românii din Bucureștiul interbelic evocat de Ioana Pârvulescu într-o bine-cunoscută carte. Răspunsurile la asemenea întrebări sunt căutate și în zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevărat bestseller național vândut până acum în 300 000 de exemplare, continuă să fie o carte dorită de public.
Dacă principiile bunei-cuviinte sunt eterne, normele de comportament trebuie să țină seama de schimbarea deprinderilor și a mentalității odată cu trecerea timpului. În cei 20 de ani de la apariție, Codul a devenit o carte aproape clasică, dar asta nu înseamnă că s-a demodat: această ediție aniversară a fost minuțios revăzută și adusă la zi.
Fragment din carte:
“Bârfa
Este permis să vorbim despre cunoștințele comune care nu sunt prezente? Sigur că da, depinde însă cum o facem. Nu avem voie să spunem nici mai mult, nici mai puțin decât dacă ar fi de față. Ar fi de dorit să le luăm chiar apărarea împotriva denigratorilor. Intervenția noastră ne va pune la adăpost de orice calomnie, de orice bârfă.
A-i forfeca pe cei absenți este semnul lipsei de caracter, chiar dacă te ascunzi în spatele unui nevinovat „Hai să barfim un pic!". În plus, este un joc foarte periculos, căci informația ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauză. Și este dovadă unei totale lipse de inteligență, pentru că, evident, nu vrei să ai neapărat dușmani. Dacă cei absenți îți sunt prieteni, a-i apara devine o datorie de onoare. Abțineți-vă însă de a le transmite penibila discuție, alimentând bârfă. Prietenii o vor află de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine! Faceți-vă un principiu din a nu învenina viață celor din jur transmițându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de „sinceritate", ci de răutate.”
