Tipologia basmelor românești și a variantelor lor. Conform sistemului tipologiei basmului întocmit de Antti Aarne
Etnologul sas Adolf Schullerus a încercat, în perioada interbelică - după tentativă mai veche a lui Lazăr Șăineanu - să ordoneze vastul material al prozei populare românești, îndeosebi cel circumscris basmului, după tipologia lui Antti Aarne, în vogă la vremea respectivă.
În anii '60 ai secolului trecut, Corneliu Bărbulescu a propus o altă structurare, mult îmbunătățită, a tipurilor de basme românești. Din păcate, el nu a reușit s-o finalizeze (sau cel puțîn nu a încredințat-o încă tiparului).
„În lipsa unui instrument de lucru atât de necesar, nu numai etnologiei, ci chiar sferelor largi ale culturii, ne vedem siliți să recurgem tot la vechiul „catalog" al lui Schullerus, pe care îl publicăm pentru prima dată în versiune românească, însoțit (într-o addenda) de câteva materiale teoretice, referitoare la contribuția autorului sau la problemele generale ale clasificării prozei populare.” (I. Oprișan)
