Curierul de Sud. Zbor de noapte. Pământ al oamenilor. Pilot de război

Ori de câte ori vorbește, la Exuperyiti apare omul; și chiar când o face la persoană întâi - iar asta se întâmplă așa de ades! - înainte de orice, vine înaintea atenției tale pluralul. De parcă întreagă rasă umană ar respiră prin el și nu s-ar mai auzi decât pe sine din frazele lui - fraze că niște santinele la porțile umanității. Anevoie de presupus că există pe vreun meridian sensibilitate căreia Exupery să nu-i comunice. Căci deopotrivă cu stelele, cu conștiința, cu responsabilitatea și dragostea, el a descoperit limbajul eternității acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupery, este o conștiința și e chiar mai mult: miracol... Din opera câtor alți autori epici te mai însoțesc, la sfârșitul lecturii, atât de mulți eroi, aproape fiecare introducând o idee în circuitul cotidian?“ - Ion Caraion