Germenele acestui volum al Ruxandrei Hurezean se regăsește în articolul publicat în noiembrie 2008, „Trista poveste a ultimilor sași din Transilvania”. Atunci, autoarea i-a luat un interviu unui sas care nu a plecat, deși fiii lui sunt în Germania. Întrebat direct de ce au plecat sașii, acest sas, pe nume Johann Schaas, i-a răspuns cu o fabulă. La sfârșitul fabulei povestite, Johann Schaas îi spune Ruxandrei Hurezean: „Vulpea e istoria, doamnă, istoria care a făcut la ușa sașilor multe dimineți la rând”. Întrebarea naște altă întrebare: de ce nu s-au întors sașii? Peste 300 de comentarii am găsit la acest interviu. Unii au spus că una dintre cele mai mari pierderi pe care a avut-o România a fost plecarea sașilor. Alții au adăugat la sași pe evrei. (Aurora Liiceanu, psiholog și publicist român)
Naraţiunile „eroilor” Ruxandrei Hurezean sunt deosebit de interesante, dar ceea ce conferă farmecul deosebit al acestei cărţi este felul în care scriitoarea, stăpânind o limbă literară de mare fineţe, reuşeşte să evoce procesele sufleteşti prin care trec atât cei rămaşi acasă în Transilvania, uneori însinguraţi şi deznădăjduiţi, alteori curajoşi şi plini de iniţiativă, cât şi sentimentele celor plecaţi în Germania unde, deseori, nu se simt acceptaţi şi apreciaţi şi unde au greutăţi de integrare considerabile. Sensibilitatea autoarei de a vibra la unison cu suferinţele şi bucuriile celor pe care îi descrie este poate calitatea supremă a acestei cărţi, prima de acest gen nu numai în spaţiul românesc, dar şi în cel de limbă germană. (Anneli Ute Gabanyi)
