Termin de citit cartea Tiei Serbanescu, Femeia din fotografie, cu aceeasi spornica bucurie: dens, nicio clipa conventional, acest text, fara intriga, nici evenimente majore, constituie un fel de saga nu doar a conditiei romanesti sub comunism, ci si a conditiei umane sub semnul lui vreme trece, vreme vine. Daca as fi avut de scris despre carte, nu m-as fi despartit de semnele de exclamatie. Cum am facut-o azi, telefonand autoarei spre a-i spune ca nu-mi vine sa incep o alta lectura, intr-atat de prielnic m-am odihnit in proza ei. - Monica Lovinescu, 2002
Este, in primul rand, [...] o carte de citit cu placere, chiar cu bucurie, cu acea placere si acea bucurie cam uitate, dar de neinlocuit, care creeaza in noi, cum spunea cineva, fericirea paradoxala de a trai chiar daca si chiar si atunci cand citim despre absurditatea tragica a vietii. - Mircea Iorgulescu, 2002
Pentru generatiile noi, viata traita in comunism de bunicii, de parintii lor a devenit intre timp fictiune [...]. Nu amanunte picante, inavuabile, nu povesti de culise din lumea presei si literaturii etc. vor gasi in jurnalul Tiei Serbanescu, ci spectacolul viu al lumii disparute, monotonia exasperanta a vietilor anonimizate, umilinta, disperarea, furia adunata in oameni cu care s-a iesit in explozia libertatii. Si talentul autentic al unei prozatoare (inca) umbrite de succesul unei mari jurnaliste. - Gabriela Adamesteanu, 2024
