Un mincinos fără pereche
Un bătrânel uscăţiv, cu nasul lung şi ascuţit, şade lângă cămin şi-şi povesteşte peripeţiile. Oamenii adunaţi în jurul lui râd în hohote:
– Bravo, Münchhausen! Mai mare minciună nici că se putea!
Dar el nu-i ia în seamă şi povesteşte înainte: cum a zburat de două ori pe Lună şi ce-a mai păţit.
Un străin, care nu l-a mai auzit până acum, nu mai poate suporta şi-i zice indignat:
– Minciuni sfruntate! Cai verzi pe pereţi! Nimic din ceea ce spui nu-i adevărat!
Îmbufnat, bătrânelul îi răspunde cu emfază:
– Baronii, prinţii şi sultanii, pe care am avut onoarea să-i consider drept cei mai buni prieteni, mi-au spus întotdeauna că n-au întâlnit om mai sincer, mai cinstit pe lume.
Hohotele de râs se înteţesc şi mai mult:
– Münchhausen – cel mai cinstit om pe lume! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha!
Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, Münchhausen deapănă altă poveste, despre un copac minunat care a crescut pe capul unui cerb.
– Copac!... Pe capul unui cerb!
– Ce-i aici de mirare? Era un vişin. Cu vişine coapte. Mustoase şi dulci de se topeau în gură!...
Vei găsi în această carte, dragă cititorule, multe dintre istorioarele pline de haz ale baronului Münchhausen. Citeşte-le şi judecă şi tu: a existat oare pe lume un mincinos mai mare decât el?
