In Viata e simpla, Johnjoe McFadden atinge cateva performante cu totul remarcabile. Ii reuseste, intai de toate, o reconstituire plina de viata si de culoare a unor vremuri, evenimente si personaje pe care ni le reprezentam indeobste schematic. Apoi, urmarind de-a lungul secolelor impactul principiului simplitatii asupra stiintei, McFadden ilustreaza excelent relevanta, neglijata adeseori in prezent, a fundamentelor culturale si filozofice ale discursului stiintific.
Dar poate cel mai fertil aspect al acestui frumos excurs in istoria unei idei este ipoteza pe care o lanseaza, anume aceea ca simplitatea lui Occam, principiu metodologic aflat la baza reprezentarii moderne a lumii, ar fi totodata modul de operare al vietii insesi.
