„Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor.
Să rămânem adică aici pe pământ, să ne compromitem și să ne lichidăm ca amăgiri între amăgiri.
Esențele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere mai interesantă, dar nu mai dureroasă.
A te distruge cu toți amărâții acestui pământ este o renunțare mai mare, mai tristă, mai nemiloasă.
Să știi că lupți numai pentru amăgiri și că pentru esențe n-are rost să faci sacrificii presupune atâtea lucidități, atâtea rostogoliri și atâtea victorii, încât nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu și de la o supremă umilință.” (Emil Cioran)
