Cartea tainelor lui Enoh, numită uneori Enoh slavon sau 2 Enoh, a fost păstrată într‑un text slavon atestat de manuscrise tardive datând din secolele XV‑XVII. Versiunea slavonă se bazează pe un original grecesc, astăzi pierdut. Elementele ebraice care apar ici și colo lasă loc – cel puțîn pentru anumite părți ale scrierii – ipotezei utilizării unor documente care urcă până la un text ebraic.
Manuscrisele care țîn de 2 Enoh se împart, în general, în două versiuni, una lungă și una scurtă, care, practic, se completează reciproc. În dorința de a oferi cititorului o imagine completă asupra cele două versiuni, ele sunt oferite într-o prezentare sinoptică.
Textul nostru, cu un caracter apocaliptic, a fost cunoscut timp de 1200 de ani în Rusia, doar în limba slavonă, deși există evidente că această versiune este de fapt la rândul ei o traducere. A început să fie tradus în limbi de mare circulație abia în secolul al XIX-lea. Conținutul lucrării este o expansiune a pasajului din Cartea Genezei, cap. V și poartă cititorul din vremurile lui Enoh în cele ale lui Noe, supraviețuitorul legendar al Potopului.
Lucrarea are patru părți: prima parte conține ascensiunea lui Enoh prin cele zece ceruri, purtat de doi îngeri, a două parte se referă la dialogul lui Enoh, asistat de arhanghelul Gabriel, cu Dumnezeu, din care Enoh află o suma de secrete ale Universului. În cea de-a treia parte Enoh oferă anumite instrucțiuni pentru fiii săi și ascensioneaza la cer. În fine, cea de-a patra parte descrie succesiunea sacerdotală a lui Enoh, care îi include pe Matusalem și pe Melchisedec.
Lectură „Cărții tainelor lui Enoh”, oferă o nouă și inedită perspectiva despre parcursul spiritual al lui Enoh și despre abordarea relației cu Dumnezeu și cu lumea angelica, care completează fericit cunoașterea istoriei și tradiției biblice.