Uneori vine toamna

„Un ziarist londonez, un mercenar și un fost marinar se întâlnesc în Duston, un orășel prea neînsemnat pentru a fi pus pe hartă, iar singurul lucru pe care cele trei personaje îl au în comun este că fiecare dintre ele iubește o femeie cu numele de Isabelle. Un astfel de spațiu amenințat mereu de niște prezențe spectrale favorizează germinația unor evenimente stranii în cadrul cărora se desfășoară narațiunile paralele ale celor patru bărbați prinși în farmecul locului. Dar fantasticul lui Cătălin Marin nu provoacă spaimă, nu duce romanul înspre genul horror, ci creează un bildungsroman și oferă soluții la anxietățile și frustrările personajelor.” (Alexandra Turcu)