Cu umor si documentare minutioasa, chirurgul Catalin Vasilescu ne introduce in lumea unor operatii, practici, experimente si descoperiri medicale a caror influenta asupra sanatatii umane este ori benefica, ori de-a dreptul nociva. Astfel, ajungem sa cunoastem chirurgi celebri care voiau sa salveze vieti prin asumarea unor riscuri uriase si prin adoptarea unor practici dintre cele mai scandaloase. Bestiarul se adreseaza oricui este interesat de progresul medical in general si de felul in care chirurgia poate salva sau distruge vieti. Am citit cartea chirurgului Catalin Vasilescu cu un complicat amestec de perplexitate si adeziune admirativa. Perplexitate, pentru ca imi deschidea perspective nebanuite spre istoria medicinei, provocand un neasteptat orizont de interogativitate, o combinatie palpitanta de cunoastere si traire. Admiratie, pentru ca intalneam, la fiecare pagina, un condeier profesionist, un scriitor capabil sa combine cu naturalete realismul documentar, suprarealismul unor conjuncturi miraculoase, umorul, drama, surpriza. Istoria lumii se impleteste cu destinul privat al personajelor invocate si deschide spre reflectii neconventionale despre dimensiunea trupeasca a spiritului si despre dimensiunea spirituala a corporalitatii. Catalin Vasilescu se inscrie cu gratie in seria de medici-scriitori si ganditori, ilustrata, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin, Emil Brumaru s.a. Parodiind titlul ales de autor pentru cartea sa, il asigur pe cititor ca are in mana un text... bestial. - Andrei Plesu..

„Oamenii de știință sunt priviți de publicul larg drept elita națiunii. Cu cât prestigiul lor este mai mare, cu atât va fi mai accentuată tentația de a‑i înfățișa ca reprezentanți ai ei. Se instalează astfel o tensiune între tendința de a le atribui marilor cercetători rolul de purtători ai prestigiului național și semnificația universală a rezultatelor muncii lor.  În vremuri pașnice, ceea ce îi deosebește pe cercetătorii din comunități diferite nu va atrage prea mult atenția. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când adversitățile dintre statele naționale degenerează în conflicte și confruntări armate. O asemenea confruntare, fără precedent ca amploare, pierderi, sacrificii și suferințe, a fost Primul Război Mondial. Cei mai reprezentativi oameni de știință nu mai puteau acum să evite un răspuns lipsit de echivoc la întrebarea: ce este pentru ei mai presus de orice – cauza patriei, care îi opunea colegilor din țările vrăjmașe, sau, dimpotrivă, cauza cercetării științifice, situată deasupra lucrurilor ce pot despărți comunitățile omenești?“ — MIRCEA FLONTA, CĂTĂLIN VASILESCUPe copertă sunt reproduse portretele unora dintre cei mai importanți semnatari ai Manifestului celor 93: Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, Adolf von Harnack, Fritz Haber, Max Planck, Ernst Haeckel, Wilhelm Röntgen...

Evolutia speciilor prin selectie naturala si numele lui Charles Darwin tin de cultura generala a oricarui om din secolul nostru. Mai putini au auzit insa de naturalistul Alfred Russel Wallace, care, independent de Darwin, a ajuns la o teorie identica. Cartea doctorului Catalin Vasilescu arata felul in care celor doi oameni de stiinta li se intersecteaza destinele si scrisorile, precum si problema spinoasa a prioritatii unei teorii revolutionare, in secolul marilor schimbari si al oamenilor uimitori care le-au prilejuit. Scrisa alert si echilibrat, cu argumente bazate pe documente, Dragul meu Wallace ofera - pe langa reconstituirea impecabila a unei pagini importante din culisele istoriei stiintei si din biografia lui Darwin - multe bucurii scriitoricesti. Cititorii vor constata, intre altele, ca umorul si stiinta nu se exclud, iar povestea pasionanta a unei descoperiri poate deveni aproape detectivistica. Posteritatea, care l-a retinut pe Darwin, n-ar trebui sa-l uite nici pe Wallace, iata pledoaria pe care o face cartea de fata. - Ioana ParvulescuAm citit noua carte a lui Catalin Vasilescu bucuros ca mi se confirma nu numai o reinnoita placere a lecturii, dar si pentru ca m-am ales cu unele beneficii colaterale: 1. Admiratia nu trebuie sa fie niciodata idolatrie. Poti fi darwinist, fara a a-l considera pe Darwin extraterestru. Ba chiar potentandu-i umanitatea prin analiza unor detalii biografice semnificative, care i-au insotit performanta cu tatonari, nelinisti, penumbre de care nimeni nu este, de regula, scutit. Catalin Vasilescu ilustreaza astfel o vorba a lui Ernst Mayr (pe care o citeaza): "istoria stiintei nu e hagiografie". 2. Specializarea profesionala nu trebuie sa excluda preocupari, cautari, reflectii care ii depasesc si ii imbogatesc orizontul, deschizand-o spre o reflexivitate totalizanta. Catalin Vasilescu e un medic chirurg recunoscut ca "mestesugar" de exceptie, dar asta nu-l impiedica sa se confrunte, curajos, cu teme de cercetare transfrontaliere. Cartile si conferintele lui il recomanda ca pe un intelectual inclinat sa priveasca analitic si dincolo de hotarele strictei specializari. Are ce spune si altor interlocutori decat colegilor lui de meserie, fara riscul de a divaga diletant pe teme "ingenioase" din sfera purei speculativitati sau a "misterelor" istorice de tot soiul. Poti sa-i fii interlocutor si fara sa-i fii pacient... 3. Harnicia cercetatoare, amploarea informatiei, scrupulul hermeneutic nu au decat de castigat daca sunt practicate cu indemanare scriitoriceasca, cu participare emotionala, cu talent dialogal. Textele lui Catalin Vasilescu nu sunt, de aceea, numai solide performante investigatoare, ci si probe de participare afectiva, de umor, de deschidere transcendenta. In aceasta privinta, el nu poate decat sa respinga afirmatia "corespondentului" sau Alfred Russel Wallace, dupa care "poti trai fara apetit metafizic". Asa stand lucrurile, nu-mi ramane decat sa felicit Editura Humanitas pentru publicarea cartii de fata si sa doresc cititorilor ei – petrecere buna! - Andrei Plesu..