În traducerea remarcabilă a lui Doru Mareș, cu o prefață semnată de Susan Sontag, cel mai recent volum adăugat colecției Clasici ai literaturii de la Editura Corint – Cazul tovarășului Tulaev – constituie un veritabil eveniment editorial. În premieră tradus în română, autorul clasic Victor Serge a reprezentat el însuși o figură fascinantă, cu o poveste de viață ieșită din comun, care însă nu îi concurează nicicum valoroasa operă literară.
Roman unic și neconvențional, o bijuterie a literaturii clasice universale și o lectură fundamentală, Cazul tovarășului Tulaev (L’affaire Toulaév, 1942, publicat pentru prima oară, postum, în 1948) este construit pornind de la fapte istorice reale (asasinarea lui Serghei Kirov și epurările care au urmat în URSS în anii 1930), prozatorul întrebuințând însă tehnicile narative de roman noir. Într-o noapte de iarnă moscovită, tovarășul Tulaev (personaj episodic, deși eponim), înalt oficial al Guvernului, o personalitate de temut a sistemului, care și-a făcut de-a lungul carierei nenumărați dușmani, este împușcat în plină stradă. Din acest moment, mecanismul este angrenat, vinovații sunt nu doar căutați, ci și inventați, iar tentaculele statului polițienesc se întind și asupra fidelilor din sistem, și asupra nevinovaților.
Deși Serge s‑a folosit de limba sa adoptivă, franceza, pentru a scrie, lucrarea constituie o zguduitoare frescă a celebrelor procese de la Moscova și a epurărilor staliniste, depășind, totodată, prin temele abordate, granițele geografice. Autorul reușește atât să redea portretul „marelui conducător” și aparatul birocratic din jurul acestuia, cât și să îi contureze, într-o excepțională frescă literară, pe cei care, curajoși sau lași, demni sau slabi, încă adorându-l pe „marele conducător” ori urându-l și urându-se, vor fi zdrobiți de anchete, mărturisind crime pe care nu le‑au comis. Abundând de umor negru, de imagini poetice și de sumbre descrieri, această scriere singulară reprezintă totodată o sondare a psihologiei terorii.
„[…] Victor Serge a reprezentat pentru mine un exemplu de contopire a două calități contrare: intransigența morală și intelectuală, pe de o parte, și toleranța, compasiunea, de cealaltă.” OCTAVIO PAZ
