Strigătul de dinaintea liniștii interioare
Mai subtilă și mai profundă ca niciodată, Cecelia Ahern captează, în primul ei volum de proză scurtă tradus în limba română, stările tumultoase traversate de 30 de femei uimitoare.
Prima dintre cele 30 de povești – Femeia care dispărea încet – deschide într-un mod abrupt calea de acces către o lume cât se poate de reală, dar a cărei existență este trecută sub tăcere. Lumea în care se refugiază femeile după ce societatea sau cei apropiați le deposedează de însemnătate. Eroina Ceceliei Ahern se transformă treptat „într-o licărire stinsă, ca aburul ce se ridică, dansând parcă, de pe o autostradă fierbinte, vara”. „Dispariția nu implică nicio durere fizică. Nu doare deloc. Pe plan emoțional, însă, lucrurile stau cu totul altfel.” Într-adevăr, poveștile din acest volum descriu furtuna care se declanșează la nivel emoțional în interiorul personajelor feminine.
Cecelia Ahern surprinde acel moment din viața tuturor femeilor în care acestea simt nevoia să strige. Femeile oftează. Își aud tremurul din voce și simt cum o gheară le strânge inima în piept. Șoptesc. Mormăie. Nu-și mai găsesc cuvintele. Sunt cât se poate de diferite, dar au un lucru esențial în comun. În cele din urmă, toate își regăsesc echilibrul, puterea, hotărârea de care au nevoie pentru a-și schimba viața. Mai întâi, reușesc să surâdă, chiar în timp ce vocea din mintea lor țipă panicată. Apoi izbucnesc în râs. Pe măsură ce în zâmbetul lor se oglindește fericirea, apar și sclipirile din privire.
După femeia care devenea invizibilă, urmează femeia pe care o înghite pământul. Lor li se alătură femeia care-și uită numele, cea care mănâncă fotografii, cea care avea o pană în creier sau cea care își ținea inima pe mânecă. O femeie trăiește pe un raft. Alteia îi cresc aripi. Autoare a numeroase bestselleruri internaționale, Cecelia Ahern își păstrează remarcabila forță narativă pe tot parcursul acestor povești. În plus, își construiește un stil nou, fresh, cu accente suprarealiste și subtilități care o apropie de alte scriitoare celebre cantonate în marea literatură. Textele ei sunt deopotrivă tulburătoare și amuzante, duioase și crude.
ROAR. 30 de femei. 30 de povești este strigătul femeilor: al femeilor care ne sunt prietene, al femeilor care ne sprijină și ne încurajează, al femeilor care ne inspiră și ne insuflă curaj.
„Un volum inteligent, jucăuș, amuzant și, în același timp, provocator și plin de inspirație.” (Daily Mail)
„Simpatică, magică, scriitura ei cea mai puternică și mai feministă de până acum.” (Irish Sunday Independent)
„Inventivă și ingenioasă – ca un salut complice către Angela Carter și Margaret Atwood.” (Stylist)
