Mirona Runcu, o fată frumoasă, inteligentă, sensibilă, independentă şi emancipată, este îndrăgostită de un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, la rândul lui inteligent şi fermecător, dar însurat, așadar inaccesibil. Aparţinând unei familii înstărite, Mirona pleacă la Paris ca să studieze dreptul. În plus, tânăra vrea să devină scriitoare. Narator şi, în acelaşi timp, personaj al propriei cărți, ea trăieşte deopotrivă în realitatea Bucureştiului şi a Parisului din anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Roman scris cu vervă şi cu sensibilitate feminină, Cartea Mironei prezintă imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, în care o fată idealistă îşi caută drumul, crezând cu încăpăţânare în destinul ei de scriitoare.
„Cartea are o arhitectură bine gândită. Paginile cu o notă de poezie şi mister, referitoare la atmosfera apăsătoare din casa Caţian şi la fantoma tinerei bunici dispărute îşi găsesc o contrapondere fericită în cele de observaţie fină psihologică şi culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatică a evenimentelor, coincidenţele, reversurile situaţiilor dictate de ele contrapunctează cu salutare efecte diagrama febrei erotice.” (Ov. S. Crohmălniceanu)
