Deja vu cu un psihopat

Literatura mea apartine sferei turbionare, a lipsei de vointa coplesita de temeri, un preambul al sufletului ce bate cu ciocane in tamplele iadurilor ferecate pe care vrea sa le acceseze cu de-a buzna.Prezenta carte este o culegere de aforisme, maxime, cugetari din viata risipite… Personajele, difuze si dispersate, contureaza un scenariu episodic care, daca ar fi recompus din franturi, ar constitui subiectul unui clasic intesat de umor negru. Desi nenumitii eroi si eroine sunt usor identificabili drept ceea ce numesc ,,criminalii de langa noi”. Cartea este un rezumat al cotidianului izbitor si imposibil de frapat, odata ce treci pe langa el cu ochii lui Danila Prepeleac. Sustinuti precar de scobitori si bastonase. Panoplia bizarului precumpaneste in fata ordinarului facut faras sub prag. La o scormonire ceva mai adanca, apele tulburi ridica namolul la suprafata. Ridic la fileu interese pe care multi sunt predispusi sa le ascunda. Aceste ,,incidente” semnalizate cu rosu oprobrionar nu au inceput si nici incetare. Tocmai de aici rezulta caracterul lor peren, de universalitate. In aceeasi impostura se afla si caracterele ilustrate fara mila si fara a li se face concesii. In schimbul fatalitatii pe care si-o refuza, sunt lipsiti pana si de minimul confort accesibil, in alte circumstante, muritorilor. Ca din ramasitele zdrobite ale unei oglinzi, compun o imagine lipita din incropeli, din aschii cu muchii ascutite, dar, din aceasta pricina, nu mai putin veridica. Atata doar ca daca te inhami la aceasta incercare, de colectare de cioburi, riscul adeseori depaseste atat efortul, cat si finalitatea.Si, pana la urma, care e scopul? Personajele mele nu il au, dar sunt in permanenta cautare. Dezamagirea lor e impropriu numita ,,tel”. Cu toate astea, si pentru bajbaire ai nevoie de un scop, evaziv, deficitar sau motait. Aceste fragmente sunt fisele mele de lucru, din care, printr-un simplu demers, DAU SENS, sondez strafunduri personale pana atunci indecent ascunse si pudice continentului constient. Lectorul se regaseste cu usurinta pe acest palier real, dar imaginar intr-o oarecare masura, datorita dozei de muzicalitate si poetic ce i se adauga pe deasupra, ca un jet fin de culoare sfaramicioasa...