Charles-Ferdinand Ramuz

„Un nou Adam şi o nouă Evă a timpurilor noastre. El este Louis Bolomey, bărbat de treizeci şi şase de ani, fără profesie. Are o mică avere care-i permite să trăiască ocupându-se de stupi, de casă şi livadă, de pescuit şi vânătoare. O tristeţe primordială pune stăpânire pe Bolomey până apare o femeie în existenţa lui, neaşteptat, cu atât mai frumoasă şi mai iubită. Scena apariţiei tinerei femei pe poteca dintre grădinile satului, unde bărbatul dormita la umbra unui nuc, este scăldată într-o lumină de miez de vară. Adrienne poartă o rochie albastră, iar Bolomey, culcat în iarbă, o priveşte de jos în sus, cum te-ai uita la o statuie.Adam şi Eva poate fi citit, aşadar, ca un mit revizitat într-o manieră, am zice, de esenţializare, identificabilă la nivel de sentimente (epic) şi de lexic (formal), de teme recurente, de amprente stilistice. O carte de o modernitate surprinzătoare, cu un univers aparte, ce continuă să fascineze generaţiile actuale, în care îl invităm şi pe cititorul român să pătrundă.” (Jean-Louis Courriol)..

„Liviu Rebreanu a ridicat cele mai mari construcții epice din literatură noastră pe care «modernismul liric» nu le putea nici măcar înțelege.” (Eugen Lovinescu)„Dacă Ion este expresia firească a naturii lui Rebreanu, Adam și Eva se constituie [...] că o anti-natură, produs al mobilizării unor energii opuse firescului, pentru a întră, forțând notă, intr-o orbită străînă. Romanul aduce la proporții de mit ideea că în forme oricât de variate, medii și epoci oricât de îndepărtate, viață repetă aceleași trasee esențiale, dezvoltă aceleași motive primordiale, fenomenele înscriindu-se până la urmă in niște categorii tipice, unică matcă generatoare...” (Lucian Raicu) ..