Christopher Lasch

„Într-o societate narcisică – o societate care apreciază și încurajează trăsăturile narcisiste –, devalorizarea culturală a trecutului nu reflectă doar sărăcia ideologiilor dominante care au pierdut contactul cu realitatea sau au abandonat ideea de a încerca să o controleze, dar și sărăcia vieții interioare a narcisiștilor. O societate care a transformat «nostalgia» într-o marfă pe piața schimburilor culturale respinge prompt noțiunea că, odinioară, viața s-ar putea să fi fost mai bună decât astăzi în multe privințe (…) Respingerea trecutului, o atitudine progresistă și optimistă doar la suprafață, în urma unei analize mai amănunțite se dovedește a fi expresia disperării unei societăți incapabile să înfrunte viitorul.” Cristopher Lasch„Coexistența hiper-raționalității cu o revoltă pe scară largă împotriva raționalității justifică afirmația că modul nostru de viață, specific secolului XX, este caracterizat de o cultură a narcisismului.Aceste două dispoziții mentale contradictorii au o sursă comună. Ambele izvorăsc din sentimentele de exil și de alienare pe care le resimt astăzi mare parte dintre semenii noștri, bărbați și femei, în marea lor vulnerabilitate în fața lipsurilor, durerii și contradicției dintre promisiunea că pot «avea totul» și realitatea propriilor limite.” Cristopher Lasch..

„Familia servește ordinea socială chiar și prin dizolvarea autorițății sale. Ea îi oferă copilului primele lecții despre coruperea autorității și, îl expune, de la o vârstă impresionabilă, la moduri dominante de control social (...) Autoritățile stârnesc disprețul pentru că îngăduie atâtea încălcări ale propriilor reguli; pe de altă parte, ele amenință cu o răzbunare înspăimântătoare care urmează să se producă într-un moment viitor nespecificat. Pe măsură ce amânarea gratificării își pierde forța ca formă de control, amânarea pedepsei îi ia locul. Pedeapsa amânata reprezintă prețul plătit pentru gratificarea neamânată.” Christopher Lasch..

„Cei care tânjesc să facă parte din noua aristocrație a creierelor tind să se adune pe coaste, întorcându-și spatele uscatului și cultivând legături cu piața internațională în ceea ce privește mișcarea rapidă a banilor, stil, modă și cultură populară. Este chiar o întrebare dacă se mai consideră, în cele din urmă, americani. Oricum, cu siguranță, patriotismul nu se mai situează foarte sus în ierarhia lor de virtuți. Noile elite sunt acasă doar făcând naveta, pe drum către o conferință de nivel înalt, la deschiderea festivă a unei noi francize, la un festival internațional de film sau către un resort turistic nedescoperit. Viziunea lor asupra lumii este cea a unui turist – o perspectivă care e puţin probabil să încurajeze o devoțiune pasionată pentru democrație.”  Christopher Lasch..