„Cine-ar fi crezut? Este o autobiografie încântătoare, scrisă la doar cincizeci și cinci de ani, cu bucuria de a salva de la uitare bucuriile copilăriei în San Sebastián, cu părinții și frații săi, cu descoperirea plăcerii cititului, cu peisajul uneia dintre cele mai frumoase plaje din lume, cu pasiunea pentru teatru din adolescență, cu implicarea în lupta antifranchistă având ca urmare întemnițarea sa, iar mai apoi pierderea postului de profesor de la universitate, cu recunoașterea tuturor viciilor sale și, nu în ultimul rând, cu marile sale prietenii din rândurile scriitorilor celebri.”
Mariana Sipoș
„Luni întregi, m-am ocupat conspirând împotriva noului cuplu, încercând – fără succes – să le fac rău, să le desființez, în scris, de-abia disimulându-mi sentimentele, operele și momentele lor fastuoase. Am trăit acest episod de tulburare mentală cu un dureros entuziasm, că acum mă cam îngrozește puțin și mi se pare aproape înduioșător. Mi-am făcut ucenicia în amor propriu, deghizându-l în suferință din iubire: de asemenea în teama de abandon, de vulnerabilitate. Începând de atunci, sunt mai puțin îngăduitor cu mine însumi și mai înțelegător cu rătăcirile altora.”
fragment din Partea a doua, Cap. 29, „Catastrofa lumii”