Aceste povestiri care se întretaie cu eleganţă vorbesc despre pierdere, supravieţuire şi renaştere, fiind construite în jurul experienţelor unchiului scriitoarei, un ţăran fugit dintr-o Ungarie devastată de război, devenit ulterior, refugiat grădinar credincios şi un tezaur ambulant de poveşti, unul dintre „saltimbancii puşi pe şotii, bătrânii lăudăroşi, înţelepţii ursuzi şi bărbaţii atât de aproape de sfinţenie” din copilăria lui Estés.