Multi dintre noi suntem "nebuni" dupa pisicile noastre, aceste fiinte seducatoare de care ne atasam usor. Doar ca pe cat de ingenioase si adaptabile sunt, au si momente in care se deregleaza: incep sa fie anxioase, se deprima, par confuze sau devin brusc extrem de agresive. Pornind de la bogata experienta de medic veterinar, dar si de la recente cercetari din etologie, autorul dezvaluie caile novatoare, axate pe terapia comportamentala si pe medicatia psihotropa, prin care pot fi vindecate dezechilibrele psiho-somatice ale pisicilor. Cartea se adreseaza iubitorilor de pisici, dar si medicilor veterinari.
Jucause, dar imprevizibile; afectuoase, dar solitare - pisicile sunt un mister. In Evul Mediu, erau masacrate, ca vrajitoare. Astazi, sunt reginele retelelor sociale. Dar exista in continuare multe neintelegeri, pe care aceasta carte vrea sa le contracareze. - Le Figaro
Avem dreptul sa vorbim de "nebunie animala"? Eu cred ca pisicile care prezinta anumite tulburari de comporta¬ment au fost afectate de un accident de dezvoltare. Odata descoperita disfunctionalitatea, se poate deseori actiona asupra ei, ca intr un soi de kinetoterapie relationala. Reeducarea da adesea rezultate excelente. - Boris Cyrulnik, psihiatru si etolog
Pisicile hiperactive dorm putin si viseaza foarte putin sau deloc; cele anxioase se pun in miscare de cum se trezesc; iar cele care sufera de depresie se trezesc brusc si resimt anxietate inainte de a adormi; in mod normal, pisicile dorm mult si sunt campioane la visat. - Claude Beata
Traducere din limba franceza de Liana Haidar.
Fragment din cartea "Nebuni dupa pisicile noastre nebune" de Claude Beata:
"Daca motanul vostru insista sa zgarie intr-un loc unde acest lucru va deranjeaza, va observa cu coada ochiului si fuge in momentul in care va apropiati pentru a-l mustrului, sa nu va imaginati ca o face din rautate. Traieste cu voi si va cunoaste mai bine decat il cunoasteti voi pe el. El nu face altceva decat ceea ce trebuie sa faca pentru a-si organiza mediul: acest comportament ii este indispensabil, dar a invatat sa anticipeze reactia voastra negativa. Daca nu-l pedepsiti cu duritate, provocandu-i durere sau spaima, acest comportament poate dura multa vreme, dandu-va impresia ca-si bate joc de voi... El incearca pur si simplu sa combine necesitatile sale cu exigentele voastre, si nu sa va provoace; el cauta calea ingusta care face posibila coabitarea. Daca incercati sa va puneti in locul lui, daca intelegeti ce incearca, de fapt, sa faca, permitandu-i sa-si exerseze acest comportament intr-un loc foarte apropiat de locul respectiv (degeaba ii puneti un suport de ascutit ghearele intr-un colt indepartat al baii pentru ca nu se va servi de el...) si facand concomitent locul pe care vreti sa-l protejati impropriu pentru zgariat, ii veti permite sa regaseasca armonia la care aspira mult mai mult decat la provocarea pe care vi-o imaginati voi!
Posibila greseala de interpretare vine dintr-o neintelegere: voi credeti ca vrea "sa-si ascuta ghearele" si, chiar daca pisicile nu neglijeaza sa-si faca "manichiura", scapand astfel de partea moarta a unghiilor, nu acesta este scopul principal al respectivului comportament. Altfel, nu ar fi deloc dificil s-o indepartam de canapea sau de fotoliu, caci lui Miti nu i-ar pasa prea tare daca ar merge sa zgarie putin mai incolo... Dar, in cazul de fata, locul e la fel de important ca actiunea in sine! Daca nu stiati acest lucru, ati avut ocazia sa-l aflati din capitolul dedicat mediului de viata: existenta zonei de refugiu este un aspect esential in viata multor pisici, dar nu a tuturor...
Pentru multe pisici, mai este inca timp: nu le pedepsiti, straduiti-va sa le intelegeti, amenajati-le spatiul si pacea va fi reinstaurata."
