Aidan Thomas este un familist care munceste din greu si o figura indragita in oraselul in care traieste. Este genul de om care da intotdeauna o mana de ajutor si are o vorba buna pentru fiecare. Insa Aidan are un secret intunecat: este un rapitor si un criminal in serie. Aidan a ucis opt femei si exista inca una, candidata la moarte: Rachel, sechestrata intr-o magazie.
Cand sotia lui Aidan moare, el si fiica lor de treisprezece ani, Cecilia, sunt obligati sa se mute. Aidan nu are de ales decat s-o ia si pe Rachel, prezentandu-i-o Ceciliei ca pe "o prietena de familie" care are nevoie de un loc unde sa stea. Stie ca, dupa cinci ani de captivitate, Rachel e prea inspaimantata ca sa incerce sa evadeze. Iar cand Emily, proprietara unui restaurant local, dezvolta o pasiune pentru aratosul vaduv, ajunge periculos de aproape de a descoperi secretul lui Aidan.
Povestit din perspectiva lui Rachel, a Ceciliei si a lui Emily, Chiriasa tacuta exploreaza impactul psihologic al crimelor lui Aidan asupra femeilor din viata lui si legatura dintre acele femei, care le da puterea de a riposta. In egala masura un thriller captivant si un studiu abil asupra traumei, supravietuirii si dinamicii de putere, Chiriasa tacuta este debutul electrizant al unei scriitoare cu un talent remarcabil.
Clemence Michallon a scris, din prima incercare, o carte clasica. Chiriasa tacuta este un roman de investigatie indraznet si complet satisfacator; de-a dreptul unic; o realizare de mare curaj... Ce om cu mintea intreaga s-ar apuca sa scrie o carte la persoana intai, a doua si a treia? Iar apoi, sa aiba si indemanarea necesara pentru a o duce la bun sfarsit. - James Patterson
Clemence Michallon a reusit sa reimagineze genul romanului avand ca protagonist un criminal in serie, transmitand suspansul si tensiunea psihica asteptate (si, sincer, chiar mai mult), dar oferind o poveste despre femei - cele care n-au recunoscut raul ce statea la panda, cele care au incercat sa se opuna sau sa lupte si totusi au pierit, cele care ar putea, in final, sa supravietuiasca. Obsesiva, dar nu lasciva, Chiriasa tacuta este cu adevarat memorabila. Cititi-o! - Alafair Burke
Structurat cu maiestrie si minunat scris, romanul Chiriasa tacuta reda perspectivele mai multor femei, legate toate, cu sau fara voia lor, de acelasi pradator inspaimantator, familiar. Un roman de investigatie deopotriva captivant si sfasietor, Chiriasa tacuta arunca o privire profund patrunzatoare spre ceea ce inseamna sa traiesti si sa iubesti ca femeie in aceasta lume plina de suferinta. Este o realizare cu adevarat extraordinara. - Kimberly McCreight
Chiriasa tacuta a lui Clemence Michallon este un roman fascinant, incurajator si amagitor. Un barbat periculos si crimele sale abominabile stau, aparent, in centrul sau, dar in mainile agile ale lui Michallon, romanul se dezvaluie curand ca o poveste despre forta, viclenia, profunzimea si puterea feminine. - Megan Abbott
Romanul Chiriasa tacuta clocoteste de furie si agresivitate masculina si totusi, inima lui pulsanda este despre puterea femeilor si capacitatea noastra de a supravietui. Am fost disperata sa aflu ce se intampla cu Rachel si cu toate personajele, pentru ca ma implicasem atat de tare. Frumos scris si bine controlat. - Araminta Hall
Fragment din cartea "Chiriasa tacuta" de Clemence Michallon:
"N-o spune ca intrebare, doar ca pe o constatare.
Benjamin din Buffalo da acelasi raspuns. Opt sute de dolari sunt adaugati la totalul lui.
- Nu-i cinstit, zice pustoaica. Ai invatat chestiile astea.
Stii ca barbatul care are cheia magaziei - care are cheia dormitorului tau - nu-i doctor. E aici o poveste care iti scapa. Ambitii neimplinite, schimbari de planuri. Inainte sa te gandesti la un mod iscusit de a tatona, Benjamin din Buffalo alege categoria Porecle pentru doua sute de dolari. Alex ofera. indiciul: I se spunea si cel tacut dintre Beatles.
Ceva se starneste in tine. Cunostinte din trecut. Cantece pe care le cantai. CD-uri luate de pe raftul tatalui din biroul lui de acasa. Primele acorduri din It's All Too Much, vaierul distorsionat al unei chi-tare electrice.
Un tata si fiica lui se uita unul la altul nestiutori. Apoi vocea ta:
- Cine a fost George Harrison? Benjamin din Buffalo zice John Lennon si rateaza. Jasper din Park City il alege pe Ringo. Holly din Silver Springs nu raspunde pana se termina timpul. Alex Isi ia un aer intristat. Nu John, nu Ringo, zice el in subtitluri. Raspunsul corect este... Cine a fost George Harrison?
Cecilia iti surade, in chip de Bravo. Tatal asteapta pana ce ochii ei sunt iar la ecran si atunci se uita la tine. Ridici un pic din umeri. Ce-i? Ai zis sa ma port firesc. El se rasuceste iar spre televizor, unde Benjamin a ales iar categoria Porecle, de data asta, pentru o suta de dolari. Acest britanic emblematic, nascut in Brixton, Londra, era cunoscut, printre altele, ca Thin White Duke. Numele lui adevarat este acesta.(...)
Un sunet in spatele meu. Un harsait - talpi pe ciment.
Rahat!
Nu l-am auzit deschizand usa. Nu l-am auzit coborand scara. Dar e aici, chiar aici, la cativa centimetri de mine, cu ochii lui frumosi atat de patrunzatori, ca as vrea sa-i spun sa se uite in alta parte, sa ma lase in pace. Dar nu pot, pentru ca eu sunt intrusa. N-am tinut cont de rugamintea lui. M-am dus unde n-ar fi trebuit sa ma duc si mi-am pierdut toata puterea de a negocia.
- Cum ai ajuns aici? intreaba.
E calm. Are pe fata o umbra de zambet. E curios, imi spun, doar curios sa stie ce naiba fac aici.
- Cautam baia, mint eu. - Si ai crezut ca o s-o gasesti la subsol? O tacere atarna intre noi. Apoi cel mai frumos sunet: rade, si rad si eu de mine, de minciuna mea evidenta, de senzatia minunata de usurare care ma incalzeste din crestet pana-n talpi.
- M-ai prins, zic.
El inclina capul intr-o parte. Ma studiaza ca si cum nu m-ar mai fi vazut niciodata, de parca as fi o statuie dintr-un muzeu si vrea sa-si intipareasca in minte toate adanciturile si fisurile mele. De parca ar vrea sa afle, si sa nu uite niciodata, care parti din mine lumineaza si care sunt umbra pura. Ma foiesc sub privirea lui.
- Imi pare rau, zici.
Din nou serioasa.
El deschide gura, poate ca sa ma asigure ca e in ordine, ca nu vrea ca toti cei de la petrecere sa vina inauntru, dar nu-i nici o problema daca nu-i decat o persoana, nici o problema daca nu-s decat eu, insa...
Ochii ii sunt tulburati. Sar de la mine la ceva de dincolo de umarul meu drept. Inapoi la mine, inapoi la acel obiect. Ii urmaresc privirea de la maneca hainei mele la...
Teancul de cutii? E un reflex. Un instinct ramas din copilarie, cand copilul care statea langa mine la scoala. isi ascundea foaia cu testul si asta ma facea sa vreau si mai mult sa ma uit.
Trupul meu se misca inainte sa-i spun s-o faca. O schimbare imperceptibila - spatele se rasuceste un pic de tot, cusca pieptului se roteste, gatul se intinde spre cutiile din spatele nostru. O mana imi prinde bratul. El ma. tine. Nu asa cum a facut odata, cu delicatetea afectiunii, cu caracterul imperios al pasiunii. Asta este control. Trasez cu ochii o linie invizibila de la mana cu vene groase si incheieturile degetelor albite de pe maneca mea, pana la fata lui. Fata frumoasa pe care am cuprins-o in causul palmelor in noaptea aceea, la restaurant. Buzele pe care le-am gustat, nasul pe care l-am sarutat in fuga, sfios, cand s-a terminat. E ceva ce nu recunosc. O duritate, un gol. Un hau care se deschide sub picioarele noastre. Brusca intelegere a faptului ca nu-l cunosc. Nu cu adevarat. Ca n-am stat niciodata la taifas toata noaptea. Ca nu mi-a vorbit niciodata despre copilaria lui, despre parinti, despre sperantele si visurile lui si ce s-a ales din ele. E un barbat care ascunde lucruri in pivnita. E o gama de posibilitati infinita, de la cea mai nevinovata. pana la cea mai stanjenitoare. E in ordine, as vrea sa-i spun. Cu totii avem secrete. Adevarul e ca mi-am urat parintii - nu, stai, nici asta nu-i adevarat."
