Apărută pentru a marca un an de la dispariția regelui Mihai, această carte este rezultatul transcrierii fidele a înregistrărilor audio/video realizate de scriitorul Stelian Tănase cu fostul suveran la Palatul Elisabeta de-a lungul mai multor zile, în aprilie 2005. În paginile ei, regele îşi povesteşte viaţa şi, implicit, viaţa României din vremea sa.
Tragedia regelui Mihai desenează pe fundalul unei întregi epoci un om de o extraordinară forţă morală. Dincolo de istorie şi în pofida ei, regele Mihai este un model. Prin curaj, tragere de inimă și credinţă. Un om care a cunoscut gloria şi sărăcia, viaţa într-o familie mare şi singurătatea absolută. Modest, răbdător, de o majestate naturală.
Serios, dar cu un ascuţit simţ al umorului.
Rugat să schiţeze chipul României de azi, mărturiseşte că, la întoarcere, aproape că nu şi-a recunoscut ţara. Românii au îndurat vremuri cumplite, iar urmele sunt teribile – „Dacă România se înjghebează bine cu Europa, asta rămâne oarecum de văzut. Să lăsăm fiecare ideile noastre prea-prea accentuate fiindcă asta în comunitate nu se prea potriveşte, trebuie să ne adaptăm, trebuie să învăţăm multe.
Vedem lucruri care nu sunt bune în afară, să încercăm să lăsăm deoparte şi să punem mâna pe ce este serios şi bine. (...) Trebuie să învăţăm să ne îndreptăm, să ne curăţăm în suflet şi la cap! Eu tot revin că cine este sus, conducătorii şi Biserica, ar trebui să insufle sensul acestei schimbări radicale. Eu cred că românul simplu ar învăţa destul de repede dacă ar simți că e ceva şi pentru el în asta. Aşa s-ar putea să ne integrăm mult mai bine. Cel puţin, mă rog lui Dumnezeu să fie aşa...”
