Corina Ozon

A treia carte a seriei “Amanții”„Femeia asta, autoarea adică, nu e întreagă la minte și nici ăia care o citesc, adică nici eu! Își face singură promovare, pleacă în turnee prin țară, doarme prin trenuri și pe la fanii ei p-acasă, fără teamă că dă peste vreo rudă cu vasluienii. Ăștia, adică fanii, o ajută cu organizarea evenimentelor, se implică în promovare, caută locații pentru lansări. E așa, un fel de concubinaj sau amantlâc literar de nu s-a mai pomenit. Oameni cu preocupări, profesii și niveluri de percepție diferite au devenit un fel de clan, de mafioți ai amantlâcului Made in Romania. Sau mai degrabă o sectă, mie îmi place să le spun Martorii Corinei. Și lor, nouă, ne place, because love is in the air, dragostea e în straturile de ozon. Așa cum e ea, dragostea, pe la noi, cu obscenitățile, grobianismele și rahaturile tipic mioritice. Când o să-i cunoașteți pe Cati și pe Mircea, eroii romanelor, veți înțelege ce spun.” (Cristian Niculescu, București)„Corina Ozon face ce vrea, cu mine, cu tine, cu noi. Eu așa zic. Exact ce vrea. Ne-a scris, așa, din voleu, între două postări pe Facebook, două cărți despre Viața în Ultra High Definition. Ne place sau nu să recunoaștem, noi ăștia care o citim suntem cam loviți cu leuca în cap și stau și mă-ntreb cum de-am rezistat fără Zilele Amanților și Nopțile amanților până la vârsta asta?” (Magdalena Manea, Toronto)„Paradox este alcătuirea Corinei. Blondă doar la păr, cu înfăţişare candidă de statuetă de Tanagra, greu de crezut că poate fi atât de spurcată la limbă şi oţeţită la fiere. Reporter par excelance, Corina are psihologia la vârful degetelor cu care tastează şi un umor dulce amar de numa numa. Şi mai are ea ceva fainisim. Nu suportă ipocrizia. Mircea şi Cati există în fiecare. Suntem noi, cei care măcar odată în viaţă am fost sinceri cu noi înşine şi cu ispita şi am călcat strâmb. Iar dacă unii s-au ţinut virtuoşi, tot au păcătuit în amantlâcul cu gândul.” (Cătălin Bădulescu, Brașov)..

„Actiune, suspans, intriga complicata, crime, accidente, rapiri, un deznodamant surprinzator, pe toate le veti gasi in romanul Corinei Ozon, o combinatie de thriller, policier si science-fiction. «Viata e facuta din cercuri concentrice, pe care le parcurgi ca sa ocolesti cat poti tinta, dar orice ai face tinta esti tu, pentru ca acela e locul care ti s-a dat de la nastere, iar de menire nu poti sa fugi», afirma autoarea prin vocea unuia dintre personaje. Binele si dreptatea triumfa pana la urma, fiindca, asa cum spune un alt erou al cartii, «Suntem niste arheologi, sapam dupa adevar». Insa dincolo de focurile de artificii ale unui conflict spectaculos se ascunde o poveste despre iubire, nefericire, regrete ori speranta si despre singurul lucru care conteaza in orice lume si-n orice timp: familia." Rodica Bretin„Cum sa nu-ti trezeasca curiozitatea o carte ce are motto cateva versuri dintr-o melodie ce sondeaza infinitul: π? Totul pleaca de la aceasta constanta matematica a carei reprezentare zecimala nu are sfarsit. Nici nu ai inceput bine s-o citesti, ca misterul este deja langa tine si este sporit de versurile din motto. Ce transmit ele? Dragoste pentru matematica si obsesie pentru numere? O obsesie ce pare sa controleze complet persoana si s-o tina captiva intr-un cerc infinit de calcule matematice, in a circle of infinity? Raspunsul il primesti exact la finalul cartii si se suprapune perfect pe ultimul vers din motto. O noua intrebare te tine in continuare in acelasi cerc al infinitului." Mihai Dinu„Cartea Corinei Ozon este creata cu un singur gand, acela de a nu rata niciun cititor. Asa ca, pentru a va implini destinul, nu ratati nici voi si cititi Cineva in orasul asta te iubeste. Un roman-fenomen, cum la noi nu s-a mai scris, o carte-film in care actiunea bate personajul, doar pentru ca personajul sa revina si sa se bata pentru a supravietui definitiv in noi. Daca v-a placut serialul The X-Files (Dosarele X), daca va incanta jocurile mintii, daca vreti o carte dupa a carei lectura sa ramaneti cu amintiri de neuitat, atunci Cineva din orasul asta te iubeste este romanul vostru. Si, ca sa parafrazez titlul, sunt convins ca toti cititorii, nu doar cei din oras, vor iubi cartea Corinei Ozon." Liviu Surugiu„Tot ce isi dorise era sa scrie, sa-si astearna gandurile, voia sa le pastreze, parea ca se estompau si nu voia sa le uite. Stia ca nu se poate ascunde de lumea reala pentru totdeauna — viata ii adusese deja aminte de asta in trecut si era doar o chestiune de timp pana cand va fi nevoita sa se confrunte din nou cu ea. Iar acel timp parea ca venise. Simtea cum capul avea sa-i explodeze de la vibratiile tot mai intense pe care le putea percepe acum ca pe zumzetul unui roi de albine. In orasul adormit, mintea Gloriei era treaza, asaltata de imagini si sunete pe care doar ea le putea vedea si auzi. Blestemul acelui simt, care facuse din ea un investigator cautat, dar si o prizoniera a lui." Corina Ozon Corina Ozon (nascuta la Timisoara) este licentiata in Filologie si in Jurnalism si Stiintele Comunicarii. A lucrat o vreme in presa scrisa si televiziune, apoi ca specialist in Relatii Publice & Comunicare. Detine un doctorat in cotutela romano-franceza (Bucuresti – Montpellier) in Stiintele Comunicarii, iar rampa de lansare ca scriitoare a fost blogul personal. A debutat in 2014 cu Zilele amantilor, pus in scena de compania Teatru La Infinit (Sibiu, 2019) si devenit primul volum dintr-o serie de sase carti – Amantii (2014-2021) – care a strans o comunitate mare de cititori. Au urmat volumul de proza scurta Pana cand ma voi vindeca de tine (2016), romanele Tentatii (2016), Codul lui Zoran (2018), Dincolo de furtuna (2019), eseurile Despre iubire, cu instructiuni de folosire (2017) si un alt volum de proza scurta, cu insertii poetice si fantastice, Povesti scrise in palma (2022). Cartile Corinei Ozon au fost prezentate si la evenimente din afara tarii, in Europa, SUA si Canada. Este primul autor roman premiat cu Silver for Excellence la Gala Internationala PR Award (2015) pentru promovarea cartilor in online, iar in 2017 a fost in Top 100 femei de succes (Capital). Locuieste in Bucuresti, are o fiica si un motan...

Dacă anii ar putea fugi înapoi, să înghită zilele, care să desfășoare orele în minute, despicate în secunde, și dacă toate ar putea povesti, s-ar opri acolo, în apartamentul lui de la etajul șapte, unde nevastă-sa trebăluia prin bucătărie, iar aromele de mâncare gătită șerpuiau până în camera unde se auzea pe fundal televizorul. Pe covor erau împrăștiate piese de lego. Îl ajuta pe băiat să facă un oraș. O proiecție a orașului-junglă în care a rătăcit după aceea pe străzi ani la rând, o premoniție despre orașul-iad care l-a înghițit făcându-l captiv ca într-o închisoare. Orașul bolnav, plin de oameni care se târau, păduchioși, zdrențuiți, printre oameni grăbiți și pasivi. Orașul care nu l-a lăsat să moară când dormea ca un animal pe gurile aburinde de canal, iarna, dar nici nu l-a iubit când era lovit în coaste în timp ce dormea prin scara vreunui bloc. Orașul care a asistat la căderea lui pe scara valorilor umane, de la inginer electronist la stadiul de cerșetor, lovit, scuipat și alungat. Orașul-balenă, în burta căreia a găsit adăpost, a fost despăduchiat și a dormit la căldură, pe un pat. Orașul din care, dacă ar putea, ar fi ieșit demult; dar n-a avut destul curaj.Dacă ar vrea să uite ceva din viață, ar fi atât de multe, încât i-ar trebui vagoane pentru spațiul de arhivare. Vagoane de durere, umilință, bătăi, insulte, vagoane de jeg, mizerie și duhoare. Erau prea multe trăiri, nu putea fi acela sfârșitul!..

„O sensibilă selecție de locuri consensuale cu femei și barbați ne este propusă în acest roman semnat de Corina Ozon, cu o maturitate a scriiturii ce culminează în fiecare frază cu o speranță. Speranța devine un centru de viață secundă, reconstruind existențe frânte succesiv, feminine și masculine, sub forma unor identități private, dezrădăcinate, dar care se exprimă și trăiesc într-o comunitate globalizată de afecte și emoții.” (Mihaela-Alexandra Tudor, profesor universitar, Les Arcs-sur-Argens, Franța)„«Dincolo de furtună» este prima carte a Corinei Ozon care transcende timpul istoric şi spațiul geografic românesc. Prin talentul ei deja consacrat în cărţile scrise în cinci ani, Corina aduce în prim plan poveștile de dragoste ale unor români din două generații, care au ales calea exilului, respectiv a emigrației; în ultimul caz, povestea urmașilor lor. Cei din prima generație – oameni politici și artiști de mare valoare – fac parte dintre acele personalități care au refuzat să facă compromisuri în fața regimului străin instaurat în 1946 și au ales drumul dureros al exilului. Cei din a doua generație reflectă imigrația de la sfârşitul anilor 1980, începutul anilor 1990. Veți întâlni o lume fascinantă, dureroasă, incitantă, impregnată cu mister, simbolism, referințe către o lume trecută, a căutării și regăsirii originilor; cu o acțiune de tip «roman polițist». Și nu în ultimul rând cu iubiri predestinate. O poveste hollywoodiană! Nu întâmplător mare parte din acțiune se desfășoară în San Francisco. Ca pasionat de istorie și cunoscător relativ a naturii umane, pot spune ca m-a fascinat această carte!” (Ștefan Străjeri, scriitor, Detroit, SUA)„Iată o carte cu șapte nivele de introspecție! O carte în care regăsesc Canada și care poartă mirosul puternic al vopselelor proaspete pentru pictură. Vopsele cu care Corina Ozon pictează, efectiv, odăile de suflet și culoarele vieților personajelor sale. Iubirile eroilor poveștii sunt transcendente, adesea împlinite și înrămate, imaginar, în stil baroc. Rame pe ale căror passe-partout autoarea se semnează fin, cu penița câtorva generații de trăiri intense. O carte ca o mânușă din dantelă a unei prințese de odinioară.” (Magdalena Manea, scriitoare, Toronto, Canada)..

Cartea a 4-a din seria “Amanților”„Sunt Corina Ozon, cea care a disecat sufletul și mințile amanților și ți i-a pus pe tavă. Cea care a încercat, cu asumarea tuturor riscurilor, să te învețe să nu judeci, să nu fii prefăcut și să accepți să fii fericit. Ai fost șocat când ai văzut limbajul din Zilele amanților, realismul din Nopțile amanților și actualitatea din Amanții 3.0. Ai râs când mi-ai citit cărțile, poate te-ai întrebat cât e experiență de viață și cât fantezie. Cât este refulare și frustrare, și cât adevăr.Stau într-un glob de cristal, pe care mulți nu-l ating, de teamă să nu se spargă și să aibă mult de lucru după aceea. Știi cât curaj am, chiar nebunesc, iar cu nebunii să nu te pui! Am spart bariere și ți-am băgat amanții în casă, în sertarul de la birou, în avion sau metrou. Dacă ai avut și tu curajul să citești, ești la fel de nebun. Nebun de curajos, mai ales că le-ai spus și altora să citească. Lumea e mai vie, am spart borcanul cu fluturi și alegem să vorbim fără perdea, așa cum e viața. Povestea se scrie odată cu tine, acum și aici, iar aventura continuă. Amanții, c`est moi!” (Corina Ozon)..

A 5-a carte din seria “Amanții”„Corina Ozon ține cont de dorințele cititorilor ei, iar cea mai mare dorință a acestora a fost ca aventurile lui Cati și Mircea să nu se sfârșească, dacă e posibil, niciodată. Așa s-a născut cel de-al cincilea volum al seriei Amanții, unde umorul, exprimarea realistă, situațiile spumoase, dar și sensibilitatea personajelor sunt cuceritoare. Capabilă de a aborda cu aceeași fervoare o multitudine de teme și stiluri și de a captiva în egală măsură, Corina este tot mai dezinvoltă literar atunci când spune o poveste. Iar prin fiecare nuanță a frazelor pe care le concepe și le dăruiește cititorilor se simte plăcerea scrisului și a împărtășirii, a dezvăluirii psihologiei vieții noastre, a tuturor, așa cum e ea în toate aspectele sale, și pe care ochiul de scriitor știe să o cuprindă în resorturile cele mai intime și mai puternice.Cea mai mare calitate a unui scriitor este să te facă să nu poți lăsa o carte din mână, iar cu Drumurile amanților exact acest lucru se întâmplă. Savurați cartea și, sunt convins, veți regreta iute că s-a terminat.” (Alexandru Voicescu)..

Cea de a 2-a carte din seria “Amanţii”.„Amanții Corinei Ozon, atât Zilele, cât și Nopțile lor, sunt deja mai mult decât simple cărți, sunt un fenomen: peste tot se vorbește despre ei, și simți imediat că trebuie să-i cunoști și tu. Și, dacă o faci, sigur nu regreți după: Corina te conduce cu un stil inconfundabil în lumea lui Mircea și Cati, unde vei râde, vei aștepta cu sufletul la gură următoarea aventură, vei pica pe gânduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitură bine șlefuită, Corina Ozon din Nopțile amanților apasă și mai tare pedala față de romanul ei de debut. Se citește repede, e savuroasă, memorabilă și, inevitabil, te face să vrei mai mult!” (Cristina Nemerovschi)„Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».” (Doru Căstăian)„Cu 100% mai multă adrenalină de budoar, Corina Ozon învârte măiastru cuvintele pe pagină, încât nu mai știi dacă citești cu adevărat o carte sau o ai chiar aici, lângă tine, în pauza de cafea de la job, ascultându-i personajele care nici măcar nu sunt personaje, ci ei și ele dimprejurul tău. Atât de reale sunt” (Alexandru Voicescu)..

„Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde.” (Cristian Munteanu, psiholog)„Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă, cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei.Corina Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în cărțile Corinei sunt întâmplări autentice.Desigur că întâlnim și persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon. Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva acești „critici” (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini.” (Victor Kapra, jurnalist)..

Prima carte din seria “Amanţii”.„Când am primit invitaţia de a citi manuscrisul cărţii Corinei, am acceptat temător. Sunt la o vârstă când îţi spui arogant că ai citit cam tot şi te întrebi seniorial ce ar putea să te mai surprindă. Ei bine, cartea Corinei. Care te surprinde prin toate locurile pe care le credeai securizate, impenetrabile. Te surprinde în primul rând pentru faptul că refuză fără efort scriitura feminină, melancolică şi vag lamentabilă. Frazele sunt scurte şi nu intră bătând la uşă, ci trântind-o de perete. Apoi, te surprinde tema predilectă a cărţii: amantlâcurile, iubirile frugale, relaţiile interzise, tot tacâmul. Practic, Corina omoară în poveştile ei orice ipocrizie feministă (chestie care mie mi-a mers la suflet), o îngroapă adânc şi îi pune capac. N-o să omit sub nicio formă limbajul, care surprinde de asemenea. Corina foloseşte limba română fără să se ferească de extremele ei. Are curaj, „are ouă”, cum s-ar spune. Nu că ar fi singura, nu că ar fi o raritate, dar a manipula cuvinte interzise într-un text literar, fără a-i strica savoarea, nu e la îndemâna oricui. Rămâne însă la final impresia generală, cea care contează cel mai mult. Care e bună, dacă nu foarte bună. Cartea se citeşte uşor, e cinică, e vie, are tot ce îi trebuie pentru a deveni un succes.” (Ştefan Caraman)„Corina Ozon vine dinspre jurnalism spre literatură, cunoscând oamenii, cu talent. Scrie captivant, folosind în fraze câte cuvinte chiar trebuie, fără floricele stilistice şi volute descriptive în plus, care ar creşte statistic durata de somn a populaţiei. „Zilele amanţilor” e o carte pentru dezinhibaţi. N-o recomand proştilor si bigoţilor.” (Alexandru Petria)„Aceasta este o carte deşteaptă. Iar vrăjitoria nu-i deloc exclusă. Te ţine lipit de ea, nu te lasă absolut deloc nici să faci altceva şi nici măcar să te gândeşti la altceva. Nu poţi uza de niciun instrument fizic ori sufletesc pentru a i te sustrage. Iar dacă asta nu-i curată fermecătură, atunci ce este? A, ştiu. Literatură deşteaptă.” (Ana Barton)„O lectură care curge uşor, cu un limbaj direct şi frust, perfect adaptat subiectului. Corina vorbeşte cu umor şi amar, fără ocolişuri, despre situaţii de viaţă verosimile, desprinse din cotidian. Amanţii putem fi oricare dintre noi.” (Petronela Rotar)..