Cosmin Leucuţa

„Cerul ca oțelul este un tur de forță, așa cum ne-a obișnuit Cosmin în mai toate cărțile lui. Surprinzător că într-un cadru postapocaliptic, la limita supraviețuirii, autorul își alege drept protagonist o eroină, un fel de Ellen Ripley care învață să se adapteze într-o lume unde nu xenomorfii fac legea, ci propriii ei semeni dezumanizați, alienați. Road-novel, distopie, poveste cu mult suspans, violență bine dozată, dialoguri pe muchie de cuțit, cartea își atinge țelul fără ocolișuri inutile și ne obligă să medităm în cel mai serios mod la propria noastră natură. Am fi pregătiți să facem față unui astfel de univers fără să ne pierdem umanitatea?“ — ANDREI MOCUȚA„O poveste tulburătoare despre lupta pentru supraviețuire a unui singure femei într-un peisaj postapocaliptic. Însă tot ce mai rămâne după un dezastru global de natură incertă este confruntarea terifiantă cu răul din oameni, căci speranța stă ascunsă printre tranșeele ființei. Un roman șocant, care îți ține sufletul captiv pe toată durata lecturii, doar pentru a fi devorat mai târziu.“ — IONU" CHERAN..

Spatiul in care se misca personajele lui Cosmin Leucuta e populat in permanenta de evenimente si situatii care transforma brusc banalul intr-o excursie insolita prin realitatea imediata. Ai tot timpul senzatia ca asisti la o plimbare sau un dialog care se incarca gradual ca o arma si, din clipa in clipa, urmeaza ca cineva sa apese tragaciul. Cand Leucuta are doua personaje angajate intr-un dialog (la fel ca intr-un film de Tarantino) stie sa scoata la iveala cu talent toata nebunia obisnuita a lumii si sa o povesteasca prin cuvintele acestora, colectionand anomaliile ca intr-un insectar. Citind aceste povestiri putem sa intelegem parca mai bine ca viata e un lung sir de simptome mai vesele sau mai triste care nu fac decat sa ne anunte degradarea si sfarsitul.Calitatea cea mai importanta a scriitorului Cosmin Leucuta, in acest volum de proza scurta, este intensitatea vizuala a stilului sau - a little bit country, a little bit rock'n'roll. Ochiul cinematografic aluneca intre imaginile suave ale nostalgiei si salbaticia realitatii, intre inceputul domol si finalul fulminant, intre ceea ce este aparent si ceea ce este semnificativ. Locurile si intamplarile care alcatuiesc povestirile din volum sunt anume create pentru a pune o presiune uriasa pe umerii personajelor care, de cele mai multe ori, ajung in ipostaze tragice (mai mici sau mai mari), aceleasi prin care am trecut cu totii sau am putea trece candva. Si mai cred ca sunt situatii pe care autorul, intr-un fel sau altul, le-a trait deja. Macar sufleteste. - Cristian Vicol..