Sergiu Andon scrie literatura cu nonsalanta unui autor care are o opera in spate. Are cutezanta sa disece, fara sa clipeasca, tragedia comica a neispravirii romanesti. El insusi un personaj fabulos (pentru cei care au trecut cu bine incercarea de a-l cunoaste), nu putea debuta altfel decat cu Crima perfecta si alte povestiri destul de adevarate. Din acel "destul de" ne priveste cu sarcasm autorul; de la acel "destul de" pana la ultima pagina, scapara talentul. Ca scriitor, Sergiu Andon era cat pe ce sa comita crima perfecta: aceea ca, ocupat cu gazetaria, cu flic-flac-urile la bara, sa-si ucida vocatia. - Lelia Munteanu
Va raspund cu oarecare intarziere; am vrut sa inaintez, intre timp, cu lectura pentru a mai avea ceva de comentat. De altfel, si sa fi vrut, n-as fi putut s-o intrerup. Cartea mi se pare, in continuare, incitanta, scrisul se pastreaza la aceeasi inalta tensiune, dar ceea ce este mai important, este ca ma incanta literar. - Angela Martin din corespondenta cu Sergiu Anton
