Văzut de jos sau de la înălţime, fotografiat întotdeauna dintr-un unghi neaşteptat, Bucureştiul este un oraş care pulsează de viaţă, un univers plin de lumină şi de culoare, mereu altfel, mereu surprinzător – prin diferitele urme ale istoriei sale, prin amestecul de stiluri arhitecturale, prin nonconformismul artei sale urbane, prin intensitatea vieţii de zi cu zi, prin frumuseţea sa nocturnă. Bucureşti Optimist, o extraordinară colecţie de fotografie, străpunge cenuşiul cotidian şi ne învaţă să ne reorientăm privirea, să vedem lucrurile într-o altă lumină, pozitivă, optimistă Ideea proiectului București Optimist mi-a venit în anul 2012, în urma unei plimbări prin oraș, în prima zi însorită după o iarnă mult prea lungă. Mi-am luat aparatul pe umăr și am încercat să mă comport ca un turist curios să descopere în oraș detalii inedite. Imaginile au avut un mare succes, fapt care m-a convins să continui. Pe parcursul acestor ani, am primit un ajutor de nădejde din partea partenerului acestui proiect — Canon —, care m-a susținut din toate punctele de vedere, punându-mi la dispoziție tot suportul tehnic de care aveam nevoie pentru a realiza fotografii de foarte bună calitate.Cristian Vasile..

O lucrare riguroasa despre activitatea institutelor umaniste ale Academiei RPR in perioada 1948-1965, ani de grele provocari politico-ideologice pentru cercetatorii romani. Volumul a aparut cu sprijinul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Ce au in comun personalitati precum Andrei Otetea, George Calinescu, George Oprescu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Alexandru Graur, Dimitrie Macrea, Mihai Ralea, Costin Murgescu, Constantin Ionescu-Gulian, Petre Constantinescu-Iasi, Ion Gheorghe Maurer, Miron Constantinescu? Cu totii s-au aflat sub guvernarea Gheorghiu-Dej in fruntea unor institute de cercetare umanista plasate sub egida Academiei Republicii Populare Romane (RPR), o institutie de tip sovietic. Lucrarea si-a propus sa urmareasca rolul politic in care autoritatile comuniste au cautat sa distribuie astfel de personaje ale spatiului cultural-ideologic, dar si cercetarea umanista ca atare. In plus, volumul incearca sa raspunda la cateva intrebari esentiale privind organizarea si functionarea centrelor de cercetare sus-amintite si a Academiei RPR in anii regimului Gheorghiu-Dej. Un turn de fildes in comunism? analizeaza directivele ideologice in privinta cercetarii din domeniul umanist, incercand sa surprinda cum a evoluat perceptia ideologica in legatura cu definitia adecvata a cercetarii si in ce masura s-a pastrat o reflectie academica onesta din punct de vedere profesional (chiar invocand oportunist materialismul dialectic si istoric sau orientarea marxista). Cartea lui Cristian Vasile este o noua contributie la un dosar esential al istoriei intelectuale sub comunism. In centrul acestei investigatii solide, intemeiate pe un vast material de arhiva, se afla relatia dintre cercetarea umanista si comanda de partid. Precis, sobru, memorabil, scrisul lui Cristian Vasile lumineaza epoca dejista si traseaza un portret de familie al elitei intelectuale asociate regimului de democratie populara. Lectura ei devine o poarta de intrare spre acest trecut de colaborare si complicitate. - Ioan Stanomir..

Aparatul cultural românesc din timpul regimului Gheorghiu-Dej, alcătuit dintr-o pletoră de direcţii, servicii, comisii, comitete, consilii, toate în structura guvernului, execută cu obedienţă indicaţiile trasate de sus în jos de o liotă de inspectori, instructori, şefi de sector din structura Secţiei de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Central. În acest hăţiş birocratic şi ideologic, care îşi schimbă mereu organigrama şi aşa complicată, se decid în cele mai mici detalii aspectele vieţii culturale şi artistice din Republica Populară Română: tiraje, repertorii, cifre de şcolarizare, sancţiuni, recompense, onorarii, călătorii de documentare, prelucrări ideologice etc. După multe zeci de ani, în acest labirint birocratic şi ideologic nu oricui îi este dat să intre, ci doar unui cercetător curajos, tenace şi având exerciţiul certificat al investigaţiei şi al analizei istorice. Acest cercetător este Cristian Vasile. „Cu aceeaşi minuţiozitate critică şi cu acelaşi respect plin de discernământ pentru documente, devedite şi în cărţile sale anterioare, Cristian Vasile explorează viaţa culturală din România anilor '50 şi '60, un mediu aflat sub presiunile covârşitoare ale ideologicului, oscilând între cedare, ambiguitate şi – mai rar – rezistenţă. Parcursul autonom al lui Gheorghiu-Dej et co. după 1960 se reflectă şi asupra politicilor culturale. Dar este vorba de fapt despre o evoluţie spre stalinismul naţional, nu către destalinizare. În realitate, viaţa artistică şi intelectuală nu cunoaşte o adevărată liberalizare, iar destalinizarea veritabilă se amână, fiind blocată în universul imposturii, al iluziilor şi al ficţiunilor patriotarde.“ (Vladimir TISMĂNEANU)..