Elitele din Principatele Romane în prima jumătate a secolului al XIX lea

Motivul pentru care am ales sociabilitatea și divertismentul ca subiecte prioritare pentru studiereaistoriei elitelor românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea rezidă în importanţa şi pondereaacestor aspecte, mai ales, în viaţa cotidiană a elitei sociale, în speţă a boierimii. Situația este pedeplin reliefată în sursele vremii, fiind tratată însă diferențiat, de la simpla menționare a unoraspecte specifice și redundante, până la critica virulentă și exagerată a unei întregi clase sociale,considerată parazitară și plină de metehne sociale și morale. Radu Rosetti, descendentul unei marifamilii boierești, precizează că „boierimea moldovenească din vremea lui Mihalache Sturdza aveadouă îndeletniciri de căpetenie: intrigile politice şi plăcerile”. Și tot el notează, într-un alt loc, căboierimea ducea, într-o mare măsură, o existență frivolă, abandonându-se pe „valurile vieţii”.Clasă privilegiată, boierimea acumulează toate atributele condiţiei elitare: dominanţă socială,economică, politică şi culturală. Lipsită de o reală concurenţă socială, în absenţa unei clase de mijloc,încă neconstituită până la mijlocul secolului al XIX-lea, boierimea apare drept unica elită dinprincipatele române. De aceea ea va şi constitui eşantionul principal şi predilect al cercetării noastre.Poziţia privilegiată a acestui grup elitar nu exclude, totuşi, posibilitatea detectării altor elite, în mareparte detaşate tot din rândurile boierimii. În acest caz, pluralul elite are avantajul că surprindediferenţele şi transformările structurale ale boierimii, precum şi configurarea unor elite culturale saupolitice a căror substanţă socială nu mai este însă de natură exclusiv aristocratică, ci şi de extracţieburgheză sau chiar mai modestă. Prefacerile respective, perceptibile în cursul primei jumătăţi asecolului al XIX-lea, devin evidente după desfiinţarea juridică a clasei boiereşti, în 1858...