Sanda Marin (numele adevarat fiind Cecilia Maria Zapan, nascuta Simionescu, decembrie 1900, Iasi - 1961, Bucuresti) este autoarea celei mai celebre carti de bucate romanesti. Ea a venit pe lume intr-o familie din elita intelectualitatii Iasului. Tatal ei, carturarul Ion Simionescu, a fost un reputat om de stiinta, naturalist, paleontolog si geograf, devenit profesor universitar de foarte tanar, la nici 30 de ani. Micuta Cecilia s-a bucurat de cea mai aleasa educatie. Stapanea la perfectiune germana, franceza si engleza, a studiat pianul la Paris si apoi in tara cu faimoasa Florica Musicescu, profesoara lui Dinu Lipatti si a lui Dan Grigore. Casatorita cu Mihai Zapan, doctor in chimie, Cecilia Maria si-a transformat caminul intr-o oaza de bucurie pentru prietenii pe care ii incanta exclusiv cu creatii gastronomice proprii. Pe la inceputul anilor '30, nemultumita de cartile de bucate existente pe piata, Cecilia Maria Zapan s-a hotarat sa demonstreze cu forte proprii ca si gatitul poate fi o arta. Nefiind prea sigura de succesul cartii, si-a ales un pseudonim care urma sa devina un termen de prima referinta pentru gurmanzi: Sanda Marin. Este de mentionat ca tatal sau, profesorul Ion Simionescu, era directorul Editurii Cartea Romanesca, din Bucuresti, unde a fost publicata Cartea de bucate. Cartea de bucate a Sandei Marin a aparut in 1936 in editura Cartea Romaneasca, fiind prefatata de Pastorel Teodoreanu. Volumul continea nu mai putin de 1.300 de retete culinare cunoscute in bucataria romaneasca, autohtone si imprumutate sau inspirate din alte traditii gastronomice. Cartea a reaparut dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial intr-o editie prescurtata, adaptata la ideologia si la lipsurile alimentare din timpul comunismului; a fost republicata, mai apoi, in zeci de editii succesive...

Docudrame si mituri istorice insotite de consemnari din presa despre povesti captivante din capitalele vechilor provincii romanestiPrezentareDe la Sarmizegetusa antica la Campulung Muscel, Curtea de Arges, Targoviste, Baia, Siret, Radauti, Vaslui, Piatra Neamt, Roman, Harlau, Suceava, Iasi, Cernauti, Chisinau, Timisoara, Cluj, Alba Iulia sau Bucurestiul modern, istoria capitalelor tinuturilor romanesti istorice este bantuita, in fapt, de o succesiune de tragedii si situatii imposibile…In ciuda unor tentative din secolul XVI (intre care cea a lui Mihai Viteazul, care a realizat, pentru scurt timp, o „uniune personala”… nu a fost deloc singura!), intre perioada daco-geta a regilor antici Burebista si Decebal si Marea Unire din 1918, romanii si stramosii acestora au fost teribil de divizati vreme de aproape doua milenii. Prinsi la mijloc intre interesele diferitelor imperii, dar si lasandu-se, uneori, prada unor interese marunte, ei au trait intre hotarele mai multor formatiuni statale (cnezate, voievodate, ducate, principate etc.), toate aceste „Tari“ avand evolutii contradictorii si, adesea, ajungand sa se lupte intre ele fratricid pentru suprematia regionala. In acest context mai mereu insangerat, au existat o sumedenie de „capitale” mai mici sau mai mari, de „resedinte domnesti“ sau religioase gata sa se devoreze intre ele…..

In mai 1986, Mircea Crisan spunea un banc la Europa Libera: "Cine a castigat trofeele in fotbalul european in primavara asta? … Pai, echipele astea care au mai multa energie!!!". Aluzia era evidenta. Dupa ce, pe 26 aprilie, explodase un reactor atomic la Cernobil, provocand cel mai grav accident nuclear din istorie si o degajare imensa de energie, pe 2 mai, Dinamo Kiev surclasa Atletico Madrid in finala Cupei Cupelor, iar cinci zile mai tarziu, pe 7 mai, la Sevilia, pe Estadio "Ramon Sanchez Pizjuan", in tribunele caruia luase loc inclusiv regele Spaniei, Juan Carlos, Steaua Bucuresti producea o imensa surpriza si triumfa in Cupa Campionilor Europeni in fata celebrei FC Barcelona. Intre timp, norul atomic survolase deja Romania… Dar cine este, de fapt, Steaua Bucuresti? CSA sau, asa cum spune si UEFA, FCSB? Sau "Faci Ce Spune Becali"? Cui apartine palmaresul din 1947 (cand un grup de ofiteri ai Armatei Regale infiinta o echipa de fotbal militara) si pana in 1998 (cand incepea privatizarea formatiei)? Cine este totusi clubul care detine alt palmares, cel din 2003 si pana azi? Cum e posibil ca un al treilea palmares, cel din perioada 1998-2003, sa fie al nimanui? Dincolo de toate aceste controverse raman meciurile, antrenorii si fotbalistii de legenda, cei 101 magnifici din aceasta carte, de la "Top" Voinescu la Helmuth Duckadam sau de la Emerich Jenei la Anghel Iordanescu, venind pana la Florinel Coman, Darius Olaru & Co. Dar si lacrimile unui copil de patru ani, care a jurat, in fata unui televizor alb-negru din vecini, ca va iubi mereu culorile ros-albastre, pentru ca "Steaua sa nu mai piarda niciodata"!..

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestea actorului unic - un "baiat de cartier" care a ajuns sa domine scena si filmul din Romania Baiatul de cartier - din Rahova rau famata (...dar cu radacini in Oltenia prazului controversat, pe la Calafat) - a dominat decenii la rand scena si cinematografia din Romania. Actorul fascinant de la "Nottara" sau Teatrul Mic si protagonistul atator filme de succes nici macar nu a visat sa ajunga actor. La 16 ani, a dat la Medicina, dar a lesinat in sala de disectie. A luat 0,45 la Anatomie. A fugit de acasa, apoi a fost muncitor. A facut o brigada artistica, dupa care i-a zis unul: "Da la teatru!". A dat si a reusit. Nu spusese pana atunci nici macar o poezie! Dupa absolvire, a facut naveta Bucuresti-Constanta. Dormea in plasa pentru bagaje. Intr-o noapte, i s‑au furat pantofii si a trebuit sa faca drumul de la gara la teatru in ciorapi, pe un ger cumplit. "Dar a fost o perioada minunata. Mai si plangeam... Pe ascuns. Mi-a prins bine..." Stefan Iordache nu a avut deloc o viata idilica, dar a trait si a iubit intens, devorand cu patima fiece clipa si fiece femeie pe care a cunoscut-o. Nu a facut, insa, din asta o chestiune publica, de palmares erotic, dimpotriva! A fost casatorit pana la moarte cu o femeie discreta si rasata, nepoata marelui pictor Tonitza. Iar biografia lui ascunde o multime de intamplari necunoscute marelui public... Tatal Irinei Petrescu i-a zis candva: "Cum iti imaginezi ca eu, un doctor, o sa-mi las fiica sa se marite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?"..

Viata marii actrite ar fi putut fi foarte bine scenariul unui film cu nemaipomenite rasturnari de situatie. Formidabila Stela Popescu (21 decembrie 1935, Slobozia-Hodorogea, Orhei, Basarabia romaneasca - 23 noiembrie 2017, Bucuresti) a fost nu doar o fabuloasa actrita de teatru, film si televiziune. A realizat cuplete celebre alaturi de Stefan Banica si Alexandru Arsinel, a jucat in mii de spectacole, a fost ea insasi un mare si uimitor spectacol, nu intotdeauna insa unul cu momente fericite.Stela Popescu s-a nascut dincolo de Prut, intr-o familie de invatatori modesti, iar prima amintire pe care o avea bine intiparita in memorie era invadarea Basarabiei - reunita in 1918 cu Romania, dupa un secol de cotropire ruseasca - de catre armata sovietica. In 1940, tatal ei, considerat intelectual - deci "dusman de clasa" - este deportat in Siberia, iar mama se refugiaza impreuna cu Stela in Romania, la Brasov. In 1953, Stela Popescu sustine examenul de admitere la facultate si este repartizata la Facultatea de Limba Rusa "Maxim Gorki", la care renunta dupa un an si jumatate, cand intra in echipa Teatrului Ministerului de Interne.In 1956, dupa ce, in fine, este admisa la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, in paralel continua sa sustina spectacole de teatru. La sfarsitul facultatii, spre bucuria ei, este repartizata la Teatrul din Brasov, acolo unde ajunge sa sustina 400 de spectacole pe an.....

Plapumarul, apoi carciumarul Gheorghe Cristescu a fost primul secretar general al Partidului Comunist din Romania. Unul dintre cei cinci copii ai lui l-a depașit, insa, in celebritate. Este vorba de fiica sa mai mica, Tita, extrem de frumoasa și aleasa, in 1926, prima Miss Romania. Din nefericire, povestea acestei femei, considerata una dintre cele mai frumoase din Romania anilor ’30, a fost una tragica.Fata, dupa ce ratase posibila cariera artistica la care parea sa o recomande frumusețea ei uluitoare, se reorientase prioritar spre cuantificarea favorurilor sentimentale pe bani grei (fapt dovedit și de averea incredibila descoperita dupa moartea ei neașteptata): „Tita Cristescu era o demi mondena, intretinuta de cativa barbati bogati”.De Craciun, in 1935, este gasita in apartamentul ei, din Bulevardul Bratianu nr. 34, otravita cu cianura. Gheorghe Cristescu face plangere la politie, acuzandu-l de crima pe inginerul Liviu Ciulei (tatal viitorului regizor cu același nume). Ciulei, francmason, antreprenor bogat, era amantul Titei Cristescu de mai multi ani, dar iubita il parasise, vrand sa se marite cu un tanar diplomat. Totul parea sa-l ostracizeze pe vechiul amant, iar condamnarea sa parea iminenta. Numai ca acesta și-a angajat o armata de avocați straluciți și a reușit sa scape de rigorile legii.…Peste ani, aflata pe patul de moarte, servitoarea Titei Cristescu va dezvalui, insa, cine era adevaratul asasin și care fusese mobilul acestuia!..

Toma Caragiu. Actorul si salbaticii. Docu drame si mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestile unui personaj unic al teatrului, filmului si televiziunii.Toma Caragiu m-a privit in ochi. N-am sa uit niciodata privirea lui. Ochii lui pe care ii cunosteam atat de bine, de obicei atat de sinceri si de calzi, erau acum inspaimantati. Cuprins de un fior launtric, cu o voce care parca nu era a lui, a rostit incet, sfios: Iarta-ma… Nu stiu sa mor... Aceasta intamplare, povestita de regizorul principalului film in care a jucat Toma Caragiu - Actorul si salbaticii -, s-a petrecut cu cativa ani inaintea serii fatidice de 4 martie 1977, in care actorul si-a gasit tragicul sfarsit, in daramaturile unui bloc din centrul Bucurestiului. Cu o biografie unica, debutand cu odiseea unei familii de aromani din Epirul grecesc, care s-a perindat prin Cadrilater si apoi prin diferite locuri din Romania pentru a se stabili in final la Ploiesti, Toma Caragiu nu a fost scutit de marile incercari ale vietii, intre care relatiile nefericite cu cele doua sotii, de asemenea actrite, si confruntarea cu cenzura draconica (cazul piesei Revizorul, in care detinea rolul principal, un scandal din cauza caruia a fost demis din functia de secretar de partid al Teatrului Bulandra, colectiv de legenda in care se mutase la solicitarea lui Liviu Ciulei). Surclasand anecdotica biografica, el a stralucit mai ales in rolurile jucate pe scena, dar si in filme (Actorul si salbaticii, Operatiunea Monstrul etc.) sau la televiziune, devenind "Omul cu soparla", cel care, cu voie sau nu de la stapanire, facea aluzii ironice cu incredibil subinteles politic. Dar, dincolo de orice altceva, genialul actor era "omul care nu stia sa moara" si un poet neinteles.....

Ca orice tema legata de viata lui Eminescu, si relatia acestuia cu Veronica Micle - initial, una adulterina - ramane un subiect controversat. Radacinile problemei tin si de faptul ca, maritata la o varsta frageda cu un profesor batran, Veronica l-a infuriat pe mentorul lui Eminescu, Titu Maiorescu, atunci cand a depus marturie impotriva acestuia intr-un proces de hartuire sexuala intr-o scoala. Ranchiuna lui Maiorescu a influentat si atitudinea altor junimisti, care ii povesteau lui Eminescu, aflat deja la Bucuresti, despre presupusele orgii ale iubitei sale cu ofiterii din Iasi. Daca povestea erotica de o noapte cu Caragiale este, insa, reala, insusi Eminescu incercand sa recupereze corespondenta compromitatoare a "ingerului blond" cu cinicul dramaturg, presupusa intentie a Veronicai de a se marita cu un poet minor (Iuliu Rosca) este greu de demonstrat. Devenita vaduva, ea ar fi vrut sa se marite, de fapt, cu Eminescu, dar acesta nu a fost de acord, pretextand ca este prea sarac pentru a face acest pas. A avortat, insa, Veronica un copil al lui Eminescu? A innebunit-o poetul cu relatiile sale paralele cu Mite Kremnitz si Cleopatra Lecca ("Balauca")?... Greu de descurcat acum itele acestui labirint amoros, dar cert este ca Veronica nu a supravietuit psihic pierderii iubitului sau si, retragandu-se in chilia unei manastiri, a hotarat sa se sinucida...

De la machiajul Elisabetei I si palariile Elisabetei a II-a la codurile gastronomiei regale frantuzesti si cele treizeci de mese rafinate pregatite zilnic pentru regele Ludovic al XIV-lea, Viata la palat prezinta o serie de povesti captivante. Descoperim marea slabiciune a conducatorilor pentru caii de rasa, de la Alexandru Macedon si Caligula pana la alte figuri marcante, dar si intrigi esoterice actuale precum incredibila poveste a unei printese norvegiene indragostite de un "ex-faraon", vanzator de talismane anti-COVID. Sunt amintite si povestea celor 69 de oua Faberge faimoase, precum si tragedia care a marcat casa regala din Nepal cand printul mostenitor si-a masacrat intreaga familie, apoi s-a sinucis. Cartea abordeaza conflictele dintre casele regale, cum ar fi rivalitatea dintre Caterina de Medici si Lucrezia Borgia. In acelasi timp, este explorat trecutul controversat al Letiziei, Regina Spaniei, care a influentat abdicarea socrului ei, Juan Carlos. Tabloul este completat de pasiunile si excentricitatile lui Ludovic al II-lea al Bavariei, precum si misterul mortii sale din apele lacului Starnberg. Printre alte povesti captivante se numara scandalurile de la Curtea din Viena, avand-o in centru pe Imparateasa Sisi, precum si tragedia de la Mayerling, cand fiul lui Franz Iosif isi ia viata dupa ce isi ucide amanta adolescenta. Cartea include o varietate de portrete de la regi excentrici, precum Mswati al III-lea din Eswatini sau suveranul din Brunei si colectia lui de 5 000 de masini de lux, la figuri mai putin cunoscute precum Cora Pearl, care se oferea goala, pe o tava de argint, nepotului lui Napoleon, dar si Abdul Karim, protejatul si confidentul Reginei Victoria. Astfel, aceasta carte ne ofera o privire fascinanta asupra vietilor regale pline de excentricitati, secrete si pasiuni, dezvaluind o latura mai putin cunoscuta a istoriei palatelor si a celor care le-au locuit...

Nici istoricii și nici opinia publica nu s-au pus de acord asupra semnificației actului de la 23 august 1944: lovitura de stat a Regelui Mihai I (impotriva Mareșalului Antonescu, care era Conducatorul de facto al țarii), realizata cu sprijinul unor lideri ai armatei (in frunte cu generalii Sanatescu și Radescu), țaraniștilor lui Maniu, liberalilor lui Bratianu, social-democraților lui Titel Petrescu și comuniștilor de obediența sovietica reprezentați de Emil Bodnaraș („inginerul Ciaușu”) și Lucrețiu Patrașcanu, sinucidere politica naționala, care ne-a oferit pe tava sovieticilor (deși Churchill, in complicitate cu Stalin și Roosevelt, stabilisera deja acest lucru, Romania fiind oferita URSS la schimb cu Grecia), sau, practic, ultima soluție de salvare de la disoluție a țarii (in condițiile in care sovieticii reocupasera cea mai mare parte a Basarabiei și forțau Prutul)?In context, se ridica mai multe intrebari deloc retorice. De ce nu a fost lasat Antonescu sa incheie propriul armistițiu in condiții net mai bune decat cele obținute de Rege și Blocul Național Democrat? Cat de mult a fost influențat junele Mihai I de relația sa amoroasa cu Dolly Chrissolegos, presupusa agenta sovietica? De ce a fost predate Mareșalul comuniștilor și, implicit, sovieticilor și de ce Regele i-a refuzat grațierea? De ce a avut loc tradarea de la „Poarta Iașiului”, cand frontal a fost prabușit fara lupta? De ce s-a acceptat dezarmarea a 200.000 de ostași romani și trimiterea lor in Siberia? De ce armistițiul a fost semnat – la Moscova! – abia pe 12 septembrie 1944, mult dupa 23 august?..

"Prin 1938, serviciile secrete romanesti intrau in alerta maxima: la Paris ar fi existat niste fotografii cu Elena Lupescu nud. Exista pericolul ca aceste imagini sa apara in presa, asa ca agentii de la Bucuresti au impanzit redactiile si au platit din greu pentru a pune mana pe fotografii. Se pare ca au reusit si amanta regala a evitat sa apara in presa in fundul gol." Despre "Duduia" Roaiba a lui Carol al II-lea, cea mai barfita femeie a secolului trecut, a existat suspiciunea ca, ar fi fost, inainte sa-l cunoasca pe Rege, daca nu prostituata de bordel, cel putin dama de consumatiepentru ofiteri. Carol, desi - dupa anularea casatoriei cu Zizi (Ioana Maria Valentina) Lambrino din 1918-1919 - era casatorit cu Principesa Elena a Greciei (care-i daruise si un copil, pe viitorul Rege Mihai), era intr-o permanenta cautare de aventuri erotice. Banuit de priapism, nu isi gasea cu usurinta partenerele cele mai potrivite.  Tanarul Carol a fost sedus din prima clipa de mixulsofisticat de candoare si perversiune pe care-l punea la bataie Elena Lupescu. Aceasta "sustinea conversatiide exceptie, era un ciudat amestec de femeie fatala, domnisoara si curtezana, era incapatanata, dar buna la suflet, era eleganta... O femeie prea moderna pentru timpul sau"... "Inalta Doamna", "Femeia Nefasta", "Duduia", "Lupeasca", "Roaiba" sunt doar cateva dintre apelativele sub care era desemnata in epoca si, chiar din aceasta simpla enumerare, se vede cat de dificil era de fixat ea intr-o formula caracteriologica. Era o frumusete neconventionala, unii nici nu prea o considerau frumoasa! ...Cert este ca, dincolo de suita de polemici iscate, Elena Lupescu a fost femeia vietii lui Carol al II-lea, o adevarata Wallis Simpson de Romania...