Estetica Inconstientului. Eseuri de psihanaliza este o carte surprinzatoare prin continut si prin intentie, pentru ca nu analiza literara (predominand in prima parte „Psihanaliza si Literatura”) sau psihanalitica (in a doua parte, „Experienta psihanalizei”) pare sa fie mai degraba obiectul acestei lucrari, ci ceva mult mai subtil: o reconciliere intre pozitii, intre multiplele spatii care se deschid intern la confluenta cu lumea, intre multiplele stari pe care omul obisnuit le traieste ca neliniste, anxietate, tulburare, dar pe care omul prin excelenta sensibil – scriitorul si psihanalistul chemat de vocatie – le expandeaza si le observa din interior, ca pe o realitate obiectiva, ca pe un spatiu „in carne si oase”, de care e acaparat, fascinat, incapsulat. A supravietui in spatiu si in afara lui in acelasi timp este o arta pe care scriitorul si psihanalistul deopotriva o dezvolta cu ajutorul limbajului si a metalimbajului, ascutindu-si sensibilitatile, toti receptorii interni, capacitatea de a contine, de a suferi si de a transforma cele mai extreme forme ale realitatii, sustinand, si nelasand sa se rupa, tensiunile dintre contrarii, mosind printr-un travaliu intens un insight mai cuprinzator, noi imagini si stari.Astfel, Daniela Luca creeaza paralele intre micro-spatiile scriitoricesti si micro-spatiile psihanalitice, pentru a ne aduce mai aproape de a vedea, parca prin crapatura usii, macro-spatiul in care este posibil sa fim primiti odata ce integram acele franturi de memorie psiho-somatica care plutesc suspendate in noi de la inceputuri. Sunt acele franturi identitare fantasmatice, aproape fantomatice, slab diferentiate, dar cu o mare putere de a poseda mintea, prinse in navodul creativ, prin intuitia si capacitatea lor de discriminare fantastica, de autori precum Blecher, Carneci, Cartarescu, Abaluta si ceilalti pe care Daniela Luca a ales sa ii comenteze aici ca autori de suprearealism – un suprarealism „care trebuie sa doara ca o rana profunda” (Max Blecher). Intelegem abia in partea a doua a cartii (dedicata studiilor clinice) de ce si de unde aceasta alaturare a Psihanalizei si Literaturii, amandoua scrise cu majuscula: pentru ca durerea, strigatul suspendat al realitatii interioare, dintre spatii, din ochiurile panzei realitatii, este glasul ce strabate prin acel vortex al nasterii identitatii noastre umane, este raspunsul la tragediile mici si mari ale existentei, ale persoanei, la discontinuitatile din a fi, la rupere si zbatere in necunoscut, in nesigur, in inform...

Cartea Rusinea reuneste contributiile a mai multor autori – psihoterapeuti – in jurul conceptului de rusine si modul in care trebuie inteleasa rusinea si pregatita confruntarea cu suferinta produsa de ea pentru a ne deschide o cale catre reflectie si compasiune de sine. Volumul se adreseaza tuturor celor care s-au confruntat macar o data in viata cu emotia rusinii, care doresc sa identifice mecanismele din spatele ei, sa dezamorseze puterea pe care aceasta o detine asupra psihicului uman si ulterior, sa aleaga curajul atunci cand vocea rusinii ii indeamna sa se ascunda de sine insusi si de lume.Beneficiile acestei carti sunt extrem de valoroase prin complexitatea perspectivelor si a experientelor cu care vine in sprijinul cititorului, multe dintre ele izvorate din procesele psihologice si psihanalitice de durata ale autorilor, dar si din propriile lor lupte interioare cu rusinea. Fiecare autor lanseaza cititorului o invitatie la introspectie si analiza prin dialoguri profunde, prin impartasirea unor povesti personale de viata sau din cabinet, dar si prin practici utile si metode testate in lucrul cu rusinea.Rusinea este o experienta nedorita si greu de controlat. Este o emotie care are propriul ei set de reactii si expresii corporale si faciale, dar se amesteca cu multe alte reactii dureroase si tensiuni interioare in viata noastra de zi cu zi. Astfel, e o stare intensa si perturbatoare despre care nu ne dorim mereu sa vorbim. Pozitive sau negative, caci nu putem alege de cele mai multe ori ce sa simtim, emotiile fac insa ca lucrurile sa conteze. Fara emotie, nu simtim placere, nu simtim bucurie, nu simtim ce pierdem, ce e valoros pentru noi. De aceea a ne intelege emotiile, indiferent de culoarea lor, este un element important in orice cautare angajata a propriei identitati.In psihoterapie, rusinea este o prezenta cheie de ambele parti ale relatiei. Cartea Rusinea. Vocea, experienta si vindecarea rusinii in procesul terapeutic este scrisa pe mai multe voci, oferind oglinzi in care sa putem privi, fara atasamente si prejudecati, si sa ne luam de acolo ce ne trebuie, ce ne atrage, ce are sens pentru noi. Ma gandesc la ea ca la o propunere spre interactiune si discutii, in care rusinea, frica si autocritica/critica in exces au fost linistite si ne putem privi in ochi, oferindu-ne intelegere si bunavointa, indiferent de care parte a unui argument ne situam. Sper sa ofere o punte de la un psihoterapeut la altul, de la terapeut la client si, de ce nu, si invers, pentru exprimarea acelor lucruri de care ne ferim, pe buna dreptate, sa vorbim in cele mai multe locuri. Vocile care se fac auzite in aceasta carte sunt deosebite, reprezentand psihoterapeuti importanti din spatiul nostru cultural. Va invit sa le cunoasteti experientele si sper sa va conduca mai aproape de vindecare. - Gabriela Deniz„Atunci cand vorbim despre rusine, ne este de folos poate sa avem in minte, inca de la inceput, faptul ca ea nu se manifesta ca un fenomen unitar, omogen,nu exista o singura forma de rusine, ci mai multe, destul de diferite intre ele. Un alt aspect important tine de faptul ca rusinea apare rareori ca un fenomen izolat, cel mai adesea o gasim intr-un fel de ghem emotional multicolor alaturi de anxietate, vinovatie, timiditate, introversie, hipersenzitivitate, frica, nesiguranta, umilinta si altele, ceea ce contribuie in plus la dificultatea de a o diferentia si a o recunoaste drept ceva distinct. ” - Carmen Beyer„In timp ce doliul este acceptat si reglementat din punct de vedere social si cultural, rusinea este o chestiune personala, privata, iar incalcarea intimitatii rusinii este, in sine, rusinoasa. Rusinea apare in relatii si, in mod paradoxal, distruge chiar aceste relatii, lasand persoana izolata de comunitate, neputincioasa si singura. Rusinea apare atunci cand exista o neconcordanta intre ceea ce lumea asteapta de la o persoana si ceea ce si cum gandeste, simte si actioneaza, de fapt, persoana respectiva.” -Erik Hygum„In Metoda ESPERE® furia este vazuta ca un ecran care ascunde in spatele sau una dintre ranile esentiale (nedreptate, rusine, neputinta, abandon, respingere, tradare etc.) care se instaleaza la nivel relational. […] Nu ne este rusine pur si simplu, nu ne nastem cu rusine, ci ne este transmis (intr-o relatie semnificativa) sentimentul de vinovatie, de teama, de jena, in asa fel incat sa construim in noi rana de rusine. [...] ” - Daniela Nicoleta Dumitrescu..