Dănuț Ungureanu

Orasul, pana mai adineaori cenusiu, isi etaleaza deodata toata splendoarea tentatiilor, primejdiilor si dramelor sale... Un personaj neobisnuit prinde viata intre atatea altele, fantomatice ori agresive, romantice, malefice sau duioase.... Romanul „insemnarile damei de silicon” al scriitorului Danut Ungureanu dezvaluie treptat lumea umbrelor din spatele panzei pe care-si proiecteaza spectacolul existentei. Proza pitoreasca, dezvoltata in secvente dense, pe alocuri trepidante, isi poarta cititorul de la o aventura la alta a personajului principal, de la o intamplare insolita catre urmatoarea. O carte care ne propune sa privim lumea inconjuratoare, cu oamenii sai buni si rai, prin ochii unui seaman care nu ne seamana, sa redescoperim totul odata cu primele sale descoperiri. si poate, prin aceasta, sa ne regasim noi insine, in „insemnarile damei de silicon”.....

Al doilea volum din seria GladiusIntamplari senzationale se adauga celor ce alcatuiesc viata fostului soldat Marcus Caeso Tullius, in lumea romana a primului veac dupa Hristos. Razboinicul de odinioara e prins in capcanele unei intrigi care ameninta inca o data linistea Imperiului.Istorie fascinanta, presarata din belsug cu surprize si mistere. Istorie plina de suspans, in pitorescul unei lumi de mult apuse.„Inca un roman care demonstreaza ca povestile cu criminali si anchetatori au fost actuale in toate timpurile.”George Arion„Un roman politist la fel de captivant, suculent, viu de parca s-ar petrece in zilele noastre. Fara nimic din ingredientele care iau mintile astazi, dar cu toate acelea care ne tin absorbiti in lectura pana la ultima fila. Pe deasupra, foarte bine scris, unul dintre cele mai reusite pe care le-am citit in ultima vreme.”Stelian Turlea..

„Plansul e o manifestare individuala, rasul cere participare. Multimile nu plang. Iar omul care rade de unul singur nu-i tocmai zdravan. Nici una din definitiile umorului nu retine acest fapt ca, in chip esential, comedia e activitate spirituala de grup. Ca si-n dragoste, in umor e nevoie de un minimum de doi. Fie doua persoane, fie un nucleu comic si un public. De aceea, existenta grupurilor umoristice e un fapt de asezare sociala, iar inmultirea lor un semn de resurectie morala. La fel de normala imi pare si divizarea acestora, deoarece umorul e creativitate pura, iar creativitatea naste dezbinari. Mai bine zis, desprinderi si precizari ale personalitatii.Personajele din Tara lu` Papura VOUA au devenit repede populare nu numai datorita televiziunii si ecourilor starnite de faimosul grup VOUA, ci si din pricina, strict romaneasca, a inspiratiei cu damf si parfum cotidian. Va veti descoperi in textele din carte, va veti citi ca intr-o oglinda. Si va veti simti adesea coautori, intrucat chiar asta tinteste Tara` lu Papura VOUA: un public mare, motivat sa se simta partas si la creatie, nu doar la voia buna.”, Tudor Octavian..

„Oamenii stelelor vor adora nestingheriti, eliberati de povara carnii, stralucirea intregii Creatii...“Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvita de pacate? Sunt promisiunile unei tehnologii revolutionare, pe care eroii romanului Mineral le urmeaza ca pe singurele sperante ce le-au mai ramas intr-o societate impotmolita la limita neputintelor sale. Ceva se intampla insa pe calea catre contopirea cu perfectiunea universului, amenintand sa spulbere ultimele sanse de supravietuire a speciei. Si, pas cu pas, personajele din Mineral inteleg ca oamenii trebuie sa gaseasca mai intai in sine solutiile pentru a merge mai departe...„Piatra incepuse prin a-i fi alaturi si avea sa sfarseasca prin a fi peste tot imprejurul fapturii sale. Ba nu. Aveau sa fie una si aceeasi. Piatra crestea imperceptibil in jurul sau, iar el se scufunda pe nesimtite in piatra, cum se scufunda lent muntii in munti, marile in oceane, stelele in stele.“Danut Ungureanu, Marian Truta, Mineral..

"Mai povesteau oamenii, in serile cand se-adunau la cate unul, sa stea de taina, ca mosneagul se ivea, cel mai adesea in noptile cu luna plina, prin marginile lanului. Umbla de colo-colo, sovaind, parca neindraznind sa se-ntoarca la el acasa. Trupul ii era tot strapuns, iar prin gaurile in care nu ramasesera panusi se putea vedea dintr-o parte-n alta. Pe teasta si-n varfurile degetelor ii crescusera mii de fire de matasea porumbului, care frematau la cea mai mica adiere. Din picioare inmugureau frunze si cu toate astea se misca aproape ca un om, gemand de ti se facea pielea de gaina. Dar din gavanele ochilor nu curgea nicio lacrima, caci erau pline cu graunte, printre care se furisau gandaci marunti..."..