„Oamenii stelelor vor adora nestingheriti, eliberati de povara carnii, stralucirea intregii Creatii...“
Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvita de pacate? Sunt promisiunile unei tehnologii revolutionare, pe care eroii romanului Mineral le urmeaza ca pe singurele sperante ce le-au mai ramas intr-o societate impotmolita la limita neputintelor sale. Ceva se intampla insa pe calea catre contopirea cu perfectiunea universului, amenintand sa spulbere ultimele sanse de supravietuire a speciei. Si, pas cu pas, personajele din Mineral inteleg ca oamenii trebuie sa gaseasca mai intai in sine solutiile pentru a merge mai departe...
„Piatra incepuse prin a-i fi alaturi si avea sa sfarseasca prin a fi peste tot imprejurul fapturii sale. Ba nu. Aveau sa fie una si aceeasi. Piatra crestea imperceptibil in jurul sau, iar el se scufunda pe nesimtite in piatra, cum se scufunda lent muntii in munti, marile in oceane, stelele in stele.“
Danut Ungureanu, Marian Truta, Mineral