madrigal
nebunul curții doamnă cutezat-a
să vă adune ca-în sipet sub pleoape.
mirat amurgu-își tremura agata
peste iatac și se-înnopta pe-aproape.
ținu-în perdea viclean ascuns obrazul
oglinzile erau adânci ca marea
și a sorbit din ele-întreg topazul
care pe trup vi-l picura-înserarea.
azi – ochiul meu n-o să vă mai culeagă
e stins pe talger vi-l aduc în dar
în unda lui vă veți afla întreagă
ca într-un bob de rece chihlimbar...